SIDONIA POPA - "You only live once, but if you do it right, once is enough.”

... once is enough!

2012-02-08T10:14:00.005+01:00

Incercam de mult sa gasesc un titlu pentru blog care sa fie pe aceeasi frecventa cu mine. Ma hotaram si ma razgandeam, pana cand l-am gasit pe cel de mai sus. Nu-mi apartine, desigur, dar imi place si mi se potriveste ca o manusa... fina!
"Traim o singura data, dar daca o facem asa cum trebuie... o data e de ajuns!" Asa o inteleg eu, fiecare poate gasi o alta interpretare, care inseamna acelasi lucru.

Eu mi-am dat seama ca exist, simt, inteleg, gandesc, traiesc... pe la vreo 5 ani. Dupa alti 15, daca nu mai bine, am inteles si de ce traiesc, ce cred, am inceput sa ma descopar si sa-mi dezvolt personalitatea, simturile, am inceput sa vad dincolo de oameni si sa-i cunosc, mai tarziu am inceput sa-i percep ca atare, sa las aparentele/parerile despre altii pe coridorul liceului (acolo unde era "barfa" cea mai dulce si etichetele puse pe fiecare om, fara sa-i auzi, macar... vocea:) )
M-am educat, m-am autoeducat... desi cea de baza ramane aceea pe care mi-au dat-o bunicii si parintii mei in copilarie.

Sigur ca au ramas cateva mii de alte lucruri nedescoperite si neintelese de mine, dar nici nu m-as grabi sa le descopar, pentru ca deviza ramane: "Sa nu arzi etape"!
Si, uite asa, sunt intr-o cercetare continua, sunt curioasa si citesc tot ce prind despre dezvoltarea umana, despre mentalitatea si psihicul nostru, despre evolutia lumii si, uneori, involutia ei, despre tot ce-mi poate astampara setea de informatie pe aceasta tema.
Inca aflu, inca aprofundez, sunt multe lucruri minunate pe care le-nveti, dar unul singur este foarte clar si-l stim cu totii, cei documentati sau cei mai putin documentati: traim o singura data, dincolo de aceasta viata nu stim ce va fi (depinde in ce teorie crezi) sau daca va fi, cu adevarat ceva, singura certitudine este aceea ca... murim, da, si fiecare zi din viata este un pas inainte (cum suna asta!) pe care-l facem in acea directie, altfel, ultima...
Si ce ramane cel mai important? Felul in care traiesti si-ti lasi amprenta pe pamant, felul in care le ramai in minte celorlalti, urma ta...
N-avem mult timp. Oricat de lunga ne-ar parea viata, este cumplit de scurta, atat de scurta incat o sa-ti vina sa te-ntrebi: "de ce ai mai avut-o, c-asa a zburat de usor...?!"
Si totusi, pana la final, exista timpul acesta, ziua aceasta, viata aceasta care e atat de frumoasa cand o imparti cu oamenii pa care ii iubesti si-i tii aproape! O viata e de ajuns, daca iti descoperi nevoile si lupti sa le satisfaci, daca-ti gasesti jumatatea si lupti sa o pastrezi, daca ai grija de tine, incepand cu sanatatea si terminand cu un aspect fizic impecabil. Sigur, nu vorbesc despre oamenii care intampina greutati de neimaginat, boli incurabile si deceptii dureroase, desi, chiar si ei sau mai ales ei, au nevoie sa ramana vii... cat timp mai sunt in viata!
Am simtit sa scriu asta acum, cand ma simt foarte linistita! M-am "stabilizat" din toate punctele de vedere si sunt bine! :)
Invatati sa traiti frumos, numai asa veti imbatrani frumos... lasand in urma, cea mai frumoasa amintire!

In mintea mea, de mii de ori...

2011-11-13T02:36:00.004+01:00

... si in fapt, niciodata! Cand, in realitate, trebuia sa fie invers.
Asa am vrut sa renunt la tine sau la noi, la cariera, la prieteni, la jungla pe care o iubeam si la libertatea de care nu stiu cum o sa ma satur. Aceea in doi, insa, e greu de inteles pentru ambii.
Nu reusesc niciodata sa opresc o iubire pana nu o inlocuieste o alta, macar in mintea mea.
Si daca mi-ai disparut din vise de ce sa te mai am in realitate?
Daca m-am rupt de tine si m-am agatat in ganduri de altcineva, de ce sa te mai tin legat aici?
Cand iluziile mele au zburat atat de departe si-si fac planuri fara sa le pot stapani, de ce gresesc?
Asa gandeam pana ieri despre el! Un el!

De ieri,
nu stiu daca doar confund respectul cu pasiunea, nu stiu daca-l confund cu primii fiori de-ndragostita si nu stiu daca-l confund cu ceea ce esti tu, de fapt. Unde tu, nu esti tot "el"!
Caci tu esti un ceva de care mi-e teama sa ma apropii altfel, pentru ca te cunosc altfel si te privesc altfel...
Nu-mi stiu sa definesc ce-mi transmiti doar privindu-ma si vobindu-mi, dar o sa-ncerc sa stapanesc sentimente si fiori pana in momentul in care o sa-ntelegi ca sunt aici, si o sa te ascult, fara sa crezi ca esti nebun si tu, cum sunt si eu, pentru ca simti acest "ceva" pe care eu stiu ca ai inteles ca-l simti.
A! Si sa stii ca am inteles, desi nu mi-ai spus-o niciodata, ca esti acolo si ai fost mereu, asa cum stiu ca m-ai prins de mana si n-o sa-mi dai drumul niciodata, oricat as fi de rece...
Mai stiu ca e dificil si uneori absurd, impotriva legilor firii si regulilor, deci "regula e ca nu exista nicio regula".
Si da, esecul meu major a fost, in fapt, drumul sigur spre tine. Iar asta nu e doar o-ntamplare!
N-o sa citesti asta niciodata singur, dar intr-o zi... o sa-ti citesc eu si o sa intelegi ca am stiu ca unul dintre noi a explodat, se pare, la timpul potrivit! :)

Pentru Andreea.

2011-10-24T19:07:00.003+02:00

Cum te-ndragostesti, cand tu deja iubesti?! Cand ne dam seama ca nu mai iubim? Cand apare altcineva, sau abia atunci avem curajul sa-mpachetam visele si planurile si sa trantim usa zdruncinand peretii, dupa noi...?
E posibil sa-ti dea cineva planurile peste cap, atunci cand tu credeai ca pasesti increzatoare pe drumul tau in viata alaturi de un "el"... ales constient?
DA! E posibil, e real, e dureros si e frumos... e un act de curaj, de ambitie si un pariu cu tine, pe care, daca-l si castigi, poti considera ca ai riscat totul pe o carte. Pe cartea ta, ascunsa mine sub manecuta camasii!
Oamenii se grabesc sa arunce cu pietre si sa rezulte vanatai in urma cuvintelor lor usturatoare, ideilor lor preconcepute... privind admirativ la casniciile lor, care (nu toate)NU s-au nascut si NU evolueaza pe principiul clar al iubirii desavarsite.
Ma gandesc cu admiratie la cei care raman dezamagiti si parasiti, aceia dintre ei care-si accepta prezentul necrutator si enervant de real... Aceia care mai au putere sa te sarute de ramas bun si sa-ti ureze "drum bun prin viata", doar pentru ca le-ai facut , pana la acel moment, drumul lor mai usor si mai frumos cu cateva secunde...
Sunt atat de putin si sunt atat de speciali.
Dar acum, de ce sa-i umbresti fericirea unui om care, candva, iubea faptul ca-i erai parte din viata? De ce sa nu-i urezi sa lumineze ale carari, alti ochi, alte suflete, pe care le cauta inca din vremea cand tu nu erai constient ca tie nu-ti era cel mai potrivit destin?
Acest post este pentru Andreea, prietena mea, careia-i sunt alaturi, pe care o iubesc, careia nu i-am incurajat nicio decizie... dar careia i-am acceptat orice decizie! Si careia o sa-i raman alaturi indiferent cat de greu va fi de urcat drumul pana la fericire...!

J'irai chercher ton coeur...

2011-10-20T23:25:00.005+02:00

Ma dezechilibrez la modul general atunci cand nu mai sunt stabila sentimental. Se prabuseste totul...
Pot fi orice-mi propun sa fiu, e adevarat. Pot fi oricine-mi doresc sa fiu. Drumul poate fi usor si fara sa arzi etape.
Dar mie imi trebuie mana mea incalzita de mana lui, mie imi trebuie fericirea din ochii lui, mie imi trebuie bucuria lui pentru implinirea mea, eu am nevoie sa-mi spuna EL: "sunt mandru de tine", "poti", "o sa reusesti"... "ai reusit, si Te iubesc"! Eu am nevoie de motivatie, eu nu pot sa am fericiri si realizari daca n-am cu cine sa le-mpart!

Siguranta barbatului care ma face femeie e de nepretuit pentru mine. Acela care stie sa ma faca sa cred in "maine", acela care crede in visele mele pe care i le daruiesc si i le-mpart la-nceput de drum. Eu n-am nevoie, pardon, eu nu MAI am nevoie de acela care-mi repeta continuu, "principiul lui invechit de timp", care se-nfipsese ca sabia taioasa-n pieptul meu si-mi taia respiratia in zilele mele bune, cand ma trezeam cu sore-n priviri... Acelasi: "nu stim ce va fi maine... nobody knows"!
Eu nu stiu ce femeie pe lumea asta nu s-ar indrepta spre alte orizonturi!
Chiar am si ai nevoie de afectiune! Cred ca toate simtim sa ne facem mici in brate puternice de barbat caruia sa simtim ca-i apartinem, desi nu suntem in sensul propriu... proprietatea nimanui, poate doar averea sa! :)
Despre hotarare si nehotarare as putea sa povestesc mult. Chiar mai mult despre nehotarare! ;)Dar uite cum, de nicaieri, sau tocmai de unde trebuie, primesti cate-un semn cu chip de om care trage de tine sa dai inainte pentru ca pur si simplu: poti!
Sunt atat de putini oamenii care simt cat pot altii, si mai putini sunt aceia care ii conving de capacitatea lor si-i ajuta sa deschida ochii maaaari... si sa faca primi pasi, relativ timizi!
Hmmm... suna perfect si da, suna real! :)
Aceasta perioada pe care o traversez, sau daca vrei, pe care am traversat-o, este cea mai dura si mai buna etapa din viata mea. De ce?
Pentru ca m-a obligat sa ma adun si sa decid. Sa ma hotarasc, sa aleg, sa invat si mai mult... sa ascult! Pentru ca in nebunia mea, am avut mereu falsa iluzie ca le stiu pe toate si orice ar spune altcineva, este deja stiut de atotstiutoarea de mine! Nimic mai fals. Cand m-am hotarat sa si ascult, am avut surpriza sa aflu ca pierdusem atat de mult. E chiar distractiv, pentru ca e foarte greu sa tac si sa ascult! :) Dar functioneaza cu succes, cu mofturi si nazuri, iertari si impacari!
Sunt foarte multe lucruri pe care imi place sa le-nvat... am inceput sa stiu ce vreau si sa-mi formez o parere mai clara despre mine, dar daca pana acum habar n-aveam ce vreau... e limpede ca de-acum stiu clar ce nu mai vreau! ;)
N-o sa inchei, dar o sa spun ca momentele de fericire sunt complete cand tu esti completa, tu esti implinita cand nu esti singura, esti femeie... prin gratie divina, cand exista acela caruia ii inspiri feminitate, prin gratie divina!

In the end, it will all be ok... If it's not ok, then it's not the end!

2011-10-06T15:23:00.007+02:00

Inca 2 zile si implinesc 25 de ani.
N-o sa ma refer la cei 24 pe care ii las in urma ci la ultimul, al 24-lea...

A schimbat radical tot ceea ce eu "reusisem" pana atunci, tot ceea ce eu devenisem pana atunci si tot ceea ce eu credeam ca va fi parte prezenta din viata mea, mult timp... adica un numar impresionant de aniversari viitoare! :)
N-a fost, acum cum nu e si nu va mai fi niciodata. Am pierdut ceea ce probabil trebuia pierdut, cu siguranta acela a fost momentul cand venea firesc aceasta avalansa de renuntari in viata mea. Ideea e ca n-au fost pierderi din oficiu, ci pierderi pe care le-am incurajat cu ochii deschisi.

Da!
Dar toate acestea au adus in schimb atat de multe castiguri, cat eu n-as fi crezut vreodata. Si cred ca de fapt eu cu asta m-am ales. Nu mi-am facut alti prieteni si nici alti colegi... n-am schimbat sefi, iubiti, locuinta, locatii... dar, cel mai important: mi-au ramas cei pe care ii aveam! Asta ma face sa zambesc!
Nu-mi doresc cadouri scumpe si nici multe, dar fericirea mea suprema e ca simt si stiu ca-i am pe-ai mei langa mine, ca sunt intregi si vii!
E adevarat ca aceasta aniversare ma va prinde fooooarte departe de ei :) dar mi-o merit! ;)
Am avut foarte multe momente de tristete pe parcursul acestui an, am fost subiectul nedreptatii, am fost indepartata de oameni dragi pe care, in ciuda disensiunilor, eu ii pastrez la fel, dar rasplata cea mai mare e aceea ca sunt apreciata in aceasta poveste de omul care a crezut cuvantul meu si care a stiu mai bine decat nimeni ca, de fapt, eu eram... aceeasi!
Am avut momente cand am vrut sa dispar, in sensul de fuga, si asta pentru ca nu mai suportam praful prin care ma tavaleam zilnic. Cateva nopti albe, cativa parveniti si o mana de oameni constransi si supusi care au uitat ce era esential si s-au afundat intr-o mocirla de care nu vor scapa foarte curand! Ei au creionat agresiv, scenariul unei vieti netulburate decat sentimental (probabil din pricina varstei inca "mici") pana la vremea aceea, adica A MEA, dar pe care eu i-am iertat inca de-atunci, pentru ca aveam mintea ceva mai limpede si nu mereu intoxicata de "variante" si "scenarii" paranormale care au fost mereu subiectul lor de can-can ieftin!
Ca deh... frumos, frumos, dar mai vine cate unul si arunca o pata neagra peste un asternut imaculat si-i strica tot aspectul, unde de fapt, mizeria... era chiar el!

Nevermind... mi-a trecut si m-am spalat bine de tot cat sa nu mai am vreo urma d-asta neagra pe suflet si prin minte! ;)
Daaar, caci era si randul lui "dar", cu ocazia aniversarii unui sfert de secol de existenta intensa si nebuna... vreau sa le multumesc celor care sunt parte din viata mea de cand ma stiu si pe care promit sa-i pastrez aproape pana cand o sa dispar acolo unde ma asteapta alti cativa, care s-au grabit sa plece de langa noi... lasandu-ne cu dorul acesta pe care nu-l va potoli nimic, nicicand...

In loc de incheiere si-n loc de inceput... eu stiu ca ziua mea din acest an, va fi amprentata de un om de langa care eu n-am plecat niciodata, desi nu-i mai sunt prezent! Cu siguranta, de-acum pentru mult timp... vor zbura pana acolo cateva amintiri de vis si-un pumn de regrete tarzii...
Multumesc!

Fara titlu

2011-09-19T19:09:00.005+02:00

Noptilor mele albe, le colorez venirea in pajisti inverzite,
Mi-e frica si mi-e dor sa nu te pierd in brate, aproape verzi... sau putrezite
Cand ganduri negre mi-au urlat uitare, nu loc de realism
Nicicand intoarcere la tine, ci numai pesimism

Veneai lovind in mine, cu pietre sclipitoare
Si-mi adunai de jos puteri, cand tu stiai cum doare
Orbit de gelozia nebunei mele firi, si-a stropilor de lacrimi pe care le respiri
Bolnav de dor, bolnava sunt de tine
Si nu-mi ajungi caci nu iti apartin, dar esti aici, in mine

Eram atat de-ncrezatoare, in vise mari, aproape cat porunci
Si mi-ai incredintat in palme un pumn de amintiri, desi tu chiar te duci
Lasandu-ma sa cred ca nu mi-ai fost nicicand...
Ca tu n-ai existat, ca m-ai ingenunchiat, lasandu-ma plangand...

Nu-i drep! Nimic nu-i drept povestii noastre
Nimic nu-i clar, nimic n-a fost mai greu
Doar un manunchi de timp, sarut timid, o seara
Si mii de vise-n doi, si doi nebuni crezand

E luna cea mai grea, e ziua cea dintai
Abia mi-ai aparut... abia daca-mi ramai
Nu ma-nteleg, dar inca... nu te-nteleg pe tine
Daca te vreau? Cu tot ce-nsemn, dar poate-n Univers... s-a auzit mai bine.

Nu ma rani/ ca-n noptile pagane
Inconjurate numai de tristi pereti albiti
Carora samburii mei vii... inmuguriti de tine
Le deveneau dusmani, si reci si parasiti

Lasa-mi puterea ta, ramasa-mi dupa tine
In maini firave, de tanara pierduta...
Prin vise mii si incercari menite
De-a face punti spre tine, fricoasa si tacuta

Ia-ma de mana azi, si du-ma unde nimeni
Nu va sti, poate, nicicand sa ne gaseasca
Sa-ti fiu mireasa-n lumea pe care ne-am ales-o...
Si-n care unde suntem... nu vor si nu ne lasa.

Iubeste-ma acum, caci s-a-nserat afara
Iar draperiile surad, salbatice ca mine
Si geamurile larg... s-au redeschis in aer
Si-ti canta linistit, ca mor sa fii cu mine.

Aseaza-ma usor prin asternuturi, nicicand patate
Nesemanand cu mine...
Iti port camasa alba, cu manecile-ntoarse
Si te-mpreun de-acum, pe veci sa fii cu mine.

E-atat de frig in mine, si clipele-s eterne
Imbratiseaza-ma acum, dar sa-mi ramai asa...
Si lasa-mi tu pe buze, si vina si pacatul
De-a nu mai fi cu tine, de-a nu te mai uita!

Momente de eternitate

2011-09-16T23:22:00.006+02:00

Am zis mereu ca daca tot aleg sa fie... macar sa fie fara regrete. Si a fost. Dar nu mai e.
Se-ntampla adesea intalniri pe care nu le uiti niciodata. Se leaga iubiri pe viata in cateva secunde, pe care le transformi intr-o eternitate... inca de atunci.
Nu cred in intamplari, nu cred in oameni care-ti ies in drum fara scop, nu cred in uitare prematura, nu cred in a iubi mult sau putin... si nu cred in departari.
Un "vechi prieten" (caci ne cunoastem cu mult inainte sa ne fi intalnit privirile) ma-nvata niste lectii pe care eu nu le stiam si a caror protagonista nu ma gandeam sa fiu vreodata, asa cum nu credeam sa-mi parasesc rolul in povestea lui atat de repede, lasand in urma cateva milioane de vise, cateva sute de milioane de sentimente, cateva mii de planuri si sperante... cateva miliarde de secunde de durere. Dar durere d-aia "care doare"... nu stiu daca ma-ntelegeti!
Multi dintre cei care mai citesc ce scriu eu, au semnalat tendinta de a dramatiza, oarecum, povestile pe care le expun. :) Am facut aceasta remarca pt. ca tocmai repet "drama", fara sa exagerez! Sau, poate, eu chiar am o existenta dramatica... In fine! ;)

Greseli au fost din plin, la mine, la voi, la tine si la el, la ea... la ei! Toti. Gandeste-te ca toti gresim voit sau nu si multora dintre noi ne pare rau. E cumplit de greu sa recunosti, uneori, si cu atat mai greu sa spui "iarta-ma"! Dificilul "iarta-ma", pe care unii nu l-ar spune nicodata iar altii prea des, dupa parerea mea, fara sa-i simta intensitatea si sa-i inteleaga semnificatia.

Eu sunt una dintre aceia care l-a invatat pe "iarta-ma", dar uraste sa-l spuna, tot eu sunt aceea care se-ndragosteste pe loc dar careia ii este frica de iubiri mari, si in aceleasi timp le adora si-i devin parteneri de nopti albe si reci, calde si insorite.

Sunt parte si dintre aceia care sufera cumplit si fug de responsabilitati si care atunci cand pleca lasa in urma un pumn de scrum cenusiu...

Dar astazi e ziua in care am curaj sa-ti spun ca imi pare rau si te rog: IARTA-MA! Pt. ca am gresit atat de mult si ti-am spus-o de asa putine ori. Si-ti multumesc pentru ca existi si mi-ai aparut de nicaieri...

Este un post personal, pe care am ales sa-l public in contul unei teme nefacute, pentru care te-am iertat demult! ;) Caci la povesti, eu ma pricep mai bine! :p

Shine on you, CRAZY DIAMOND!

Doi ani... doua luni... si 20 de zile! :)

2011-06-24T23:25:00.005+02:00

N-am stiut despre mine ca... pot sa am curaj infinit... cuvant... replica... incredere in tot ce pot, ambitie si sete de libertate.
Credeam, sau mai degraba imi doream sa-mi castig libertatea, dar am avut mereu senzatia ca o voi face cand vor decide altii si nu eu.
Urasc despartirile, asa cum am mai spus... si urasc si inceputurile. Paradoxul este ca una fara alta nu se poate si nici evolutie nu ar mai fi daca n-ai incepe de undeva.

In urma cu doi ani si putine luni am prins aripi din nou, dupa ce fusesera destul lovite, murdarite si rupte... alti doi ani pana atunci...
Am intalnit un om care m-a facut sa-mi dau seama ca voi ajunge sa cred in mine abia dupa ce o sa-ncerc si voi deveni propriul meu stapan in clipa-n care o sa-mi conturez personalitatea in functie de nevoile mele, dorintele mele si gandurile mele pentru mine...
Asa a fost. Am devenit femeia care sunt si mi-am conturat personalitatea cum am vrut pentru a-mi creiona un viitor frumos... si de ce nu, stralucit!
Vorbim despre doi ani in care am trait alaturi de trei oameni zi de zi, am crescut langa ei... am invatat muuulte de la ei... am crezut in ei.

In timp, varsta mea... idealurile mele... caracterul... m-au facut sa evoluez diferit... m-au facut sa-mi propun altceva, si usor, usor, sa-ncep sa ma desprind de cuibul meu, care ma facuse mare si mi-a adapostit sufletul cand ploi nebune sau veri toride l-au ingreunat... Si n-am vrut asta.

Si am plecat...
Si cel mai tare ma doare... faptul ca nu ma doare prea tare...
Nu vreau acum sa credeti ca nu-mi pasa. Pentru ca-mi pasa. Si nici sa credeti ca n-am plans. Fiindca am plans. Atunci, in ultimul moment, cand n-am simtit sa mai raman... pentru ca nu-mi mai doream s-o fac.
Eu nu stiu daca e bine sau rau ca-nveti sa pleci pentru a construi altceva, pentru a crede in altceva, pentru a deveni altcineva.
Tot ce stiu, e ca e bine sa pleci cand simti ca asta vrei... In astfel de momente, ramanerea poate duce o legatura de tipul acesta in pragul unor dezamagiri pe care nu le-ar putea vindeca nimic.
N-am nicun regret si timpul pe care l-am avut m-a ajutat sa trag linie si sa rememorez momente... oameni... realizari... bucurii... nervi... sedinte... colegi... hartii, bancuri :), iluzii, deziluzii, presa, concedieri, evenimente, stres... mult, ambitii, LUPTA, incredere, ajutor neconditionat, planuri, vise, familii, copii, personalitati... si uneori... IUBIREA...
Oamenii cei mai dragi, acestia trei, au insamantat in sufletul meu BUCURII NEMARGINITE, chef nebun de viata, ganduri pozitive, ambitii si siguranta...
Iar eu... le-am incredintat sufletul meu rebel, nebun... imaturitatile mele, iubirile mele complicate, le-am destainuit cele mai ascunse ganduri si fapte, i-am facut martorii lacrimilor mele sincere si furiilor mele nestapanite, planurilor mele realizate, esecurilor mele... Le-am cerut sfaturi si le-am primit mereu, neconditionat... le-am fost aproape, mi-au fost aproape...
Si in ciuda aprentelor, legatura noastra puternica n-a fost afectata de nimic, desi eu poate am simtit-o uneori asa...
Am avut impresia la un moment dat, ca ei nu mai sunt de acord cu deciziile si trairile mele, cu reactiile si visele mele... si am plecat in fiecare zi cate putin din "casuta" noastra... martora legaturii noastre.
Nu stiu daca vreodata voi mai intalni asa niste colegi si prieteni... dar stiu ca oricine va veni sa-i inlocuiasca fizic... in sufletul meu n-o va face nimeni, nicicand.
Acum, dupa ce zarurile au fost aruncate, "bagajele" facute... si usa inchisa dupa mine... cred ca am lasat in urma o amintire frumoasa... si-un ras isteric care mai rasuna uneori din vreun colt al peretilor albi... pe care am scris fiecare, timid si-n timp... povestea unei legaturi de neuitat.
Si-i multumesc omului care ne-a adus impreuna acum doi ani... din lumi diferite, fara sa fie constient de lumea pe care aveam sa o construim impreuna numai pentru noi...
Ii multumesc pentru sansa, pentru incredere, pentru minuni, pentru ambitii si credinte si-l asigur ca-n tot ce-nsemn, in tot ce sunt si ce voi deveni... amprenta faptelor lui, se va simti... intotdeauna!

S c P d M... Sidonia Popa! ;)

Departe... pentru aproape!

2011-06-18T20:52:00.015+02:00

PARTEA I! :)

Departe de lumea dezlantuita si nebuna...

2011-06-18T20:07:00.012+02:00

PARTEA a II-a! :)

Nunta regala. Printul William si Kate Middleton!

2011-05-03T11:51:00.005+02:00

Nikon D 90!

2011-04-27T08:27:00.001+02:00

Interviu pentru Informatia de Severin - 15 martie 2011 -

2011-03-21T20:25:00.004+01:00

Într-o lume guvernată de griji cotidiene, puterea unui simplu cuvânt cântăreşte mult în ochii celor care au capacitatea de a-l înţelege, de a-i da un sens. Versurile Sidoniei Popa descriu viaţa aşa cum e ea, cu bune şi cu rele, cu iubiri şi iluzii deşarte, cu realizări şi dezamăgiri nesperate. Pe lângă meseria de şef de cabinet al Cancelariei Prefectului, cea de scriitor îi oferă Sidoniei şansa de a-şi redescoperi eul trist, şi în acelaşi timp, atât de euforic.

Reporter: Se potriveşte uneori scriitorilor cunoscutul adagio atât de poetic „există un timp pentru toate... un timp pentru a iubi... un timp pentru a trăi... un timp pentru a muri”. Tu ne convingi că există un timp pentru a fi frumos, şi altul pentru a fi adevărat. Tu ai ceva luminos care te distinge de tot restul, eşti pe cât de timidă, pe atât de vibrantă...

Sidonia Popa: Eu cred în timpul care ne-a fost lăsat pentru a le-mplini pe toate… însă n-am reuşit să mi-l fac prieten, iar momentele care veneau să-l împlinească n-au făcut decât să mă dezarmeze sau să mă ajute să-mi fac curaj să nu-l înţeleg ca pe un inamic! Timpul m-a inspirat, mi-a călăuzit paşii… m-a făcut mare. Iar iubirilor mele trecute, le-a fost „partenerul” celor mai albe nopţi. Iubirii prezente nu i-ar mai ajunge niciun timp, probabil, de teama sfârşitului ce i-ar grăbi devenirea.

Rep.: Ştiu că neliniştile tale perpetue s-au concretizat într-o carte pe care o vei lansa curând. Publicul cititor nu are rezerve nelimitate de înţelegere. Neliniştea ta interioară are menirea să te redeştepte în primul rând pe tine ca scriitor, iar schimbarea ta, prin ea, schimbarea publicului cititor. Cum crezi că se creează acel sentiment de co-autorie între cititor şi scriitor?

S.P.: Pe parcursul acestei vieţi, pe care am avut grijă să o creionez frumos, mi-am propus să-mi eliberez neliniştile şi gândurile… scriind. Astfel m-am redescoperit şi m-am adunat cuminte. A trebuit să mă înţeleg întâi eu şi abia apoi mi-am propus să-i las pe ceilalţi să treacă de barierele sufletului meu. Sunt oameni, care pur şi simplu ştiu să citească printre rânduri şi să înţeleagă dincolo de cuvinte… dar sunt şi oameni care citesc şi au, cred, capacitatea de a se regăsi în poveştile trăite de alţii. Indiferent de percepţia lor, am convingerea că va exista o conexiune între scriitor şi cei care vor descoperi „Destine de foc” , iubiri de-o viaţă... sau amintiri de-o clipă…

Rep.: Am văzut macheta cărţii „Destine de foc”, o carte în care prind contur cele mai intime gânduri. Aş vrea să glosezi pe tema asta...

S.P.: Pentru mine, „Destine de foc” înseamnă începutul unei noi etape a vieţii. Înseamnă ecoul pe care l-au auzit oameni pe care nu-i cunoşteam, dar pe care i-am simţit alături din prima clipă. Oameni ale căror gânduri s-au împreunat cu gândurile mele, devenite fiecare dintre ele, poveste… Eu cred în iubire şi acesta este motivul pentru care o scriu… Cred în pierderea ei şi în însemnătatea ei pentru fiinţele care înţeleg să o simtă profund, curat, ca pe un tot.

Rep.: De obicei, în orice scriitor nu există numai o fiinţă, ci două: una cosmică, aparţinând spiritului şi alta rămasă de veghe. Cum priveşti această dualitate?

S.P.: Mă regăsesc… de-acolo mă văd desprinsă. Uneori nu mă recunosc, alteori mă simt parte din mine, dar de fiecare dată, orice-mi traversează sufletul rămâne imprimat în memorie precum tatuajele permanente pe piele.

Rep.: Aş putea spune că în versurile tale rupi zăgazurile cu o forţă tragic, neobişnuită vârstei. De unde provine această forţă?

S.P.: În ciuda faptului că n-am trăit decât un sfert de secol până acum… mărturisesc cinstit că mi-a plăcut să simt intens orice iubire, orice dezamăgire, care a venit să-mi amprenteze sufletul pentru totdeauna. Fiecare greşeală, toate amăgirile, au însămânţat în fiinţa mea dorinţa unei lupte cu mine, în primul rând. Cred că am trăit câteva vieţi într-una singură şi simt că nu s-au terminat aici poveştile care vin să scrie în versuri o viaţă presărată cu nebunii înţelese, uneori, numai de mine! Mi-am luat forţa din lucruri mărunte, din încrederea pe care mi-au oferit-o, necondiţionat, cele mai dragi fiinţe!

Rep.: A venit primăvara... Ce schimbare aduce în sufletul tău fiorul rece al iernii şi adierea vântului de primăvară?

S.P.: Am început să mă „dezmorţesc” şi să-mi eliberez aripile pentru a îndrăzni să cred mai mult în zborul primăverilor mele, devenit de-acum parte din mine, din planurile mele bine puse la punct, pentru împlinirea zborului pe care-l pregătesc de mult... Cu mult înainte să ştiu că pot… atunci când mă conving să vreau!

Claudia ŢUŢUMAN

Multumesc Gigi Dragut si Claudia Tutuman pentru un nou destin... care naste alte destine: "DESTINE de FOC" .
P.S Puteti citi interviul si aici: http://www.informatiadeseverin.ro/ids2/index.php/interviu/4046-cred-c-am-trit-cateva-viei-intr-una-singur.html

Now... that the spring is in the air...

2011-03-10T08:18:00.005+01:00

... o sa vina si primavara, si odata cu ea, toate schimbarile lumii pamantesti! Suna banal, stiu, dar fiecare o percepe cum simte...
Ieri am vazut unul dintre cele mai frumoase apusuri din viata mea... Atatea au apus ieri...
Nu-mi place niciun rasarit, asa cum IMI place orice apus, si nu mi-a placut nicio despartire... asa cum nu mi-a placut nici asta!
Sunt lucruri in viata care se intampla independent de vointa noastra, sau cu voia noastra, dar impinsi de impulsuri diavolesti si ganduri bolnave, din iubire nebuna... care atunci cand ne lasa senzatia imaginarii... efectiv ne-ntuneca inima... mintea... si ne iau aerul!
Nu mai am putere sa ma cert, nu mai am putere sa cer, sa lupt, nu vreau explicatii, nu cred in scuze, lamentari si regrete, dar am curaj sa-ncerc sa uit si daca n-am fost inteleasa niciodata, n-o sa cer sa fiu inteleasa... ultima data!
Tot ce vreau e sa-mi linistesc sufletul, destul bulversat si ranit, sa-mi readuc zambetul pe buze si sa ma adun, pentru a ma-ntregi si a iubi iar... si iar...
Tot timpul mi-a fost frica de noile iubiri ce vin sa-mi amprenteze viata... dar atunci cand prima privire si primul sarut au spus fara cuvinte TOT, am incercat si l-am lasat sa iubeasca asa cum n-o facuse niciodata pana atunci!

Si a trait povesti nepamantesti... care puteau marca sau sfarsi oricand viata fara regret!!!
M-au intrebat daca regret, daca m-am simtit folosita, tradata, inselata, mintita...

Nu! M-am simtit femeie, m-am simtit admirata, apreciata, m-am simtit importanta, rasfatata (sunt si micuta ce-i drept) ... iubita...
Dar... nu cred ca asta conteaza atat... Important e ce am transmis, din tot ce am simtit...
Si am oferit toata iubirea pe care ar putea-o oferi o femeie care se-ntrece pe ea... pentru a-l ajunge pe el!!!

P.S "Is nothing i can do... A TOTAL ECLIPSE OF THE HEART!"

Destine...

2011-02-21T20:31:00.005+01:00

Oricat as lupta... oricine mi-as dori sa devin si oricat ma ametesc propriile-mi ganduri, rezist constient si aproape paradoxal unei vieti care mi-a aratat extazul si agonia, lumina si intunericul si care mi-a permis accesul neconditionat catre toate luminile pe care am visat sa le vad!
Impresionant nu este faptul ca supravietuim si nici macar interesant. Impresionanta este lupta fiecarei zile, atunci cand te-mbolnavesti de viata si simti cum traiesti murind. Disperarile lumii, suferintele cele mai adanci, iubirile neimplinite si izvoarele nesecate de lacrimi, te-mping sa vrei sa traiesti, s-aduni puteri din neputinte si sa ceri de la tine, cand nu traiesti decat cu aer masurat...
Cred ca ne-ar putea distruge orice, dar mai cred ca dramele unor iubiri care te-au lasat sa faci din orice clipa o eternitate, iti frang aripile, exact cand te inalti mai mult...
Eu n-am obsesii, n-am framantari, nu am boli de suflet si nici nu ma doare...
Dar am avut... Si m-a durut...
Paradoxal, sunt omul care iti prinde mana neconditionat cand tu n-ai forta s-o ridici ca sa te simt ca ai nevoie de mine... Si te ridic, si te ajut si nu te las, dar ma prabusesc tot eu...
Nu traiesc ca si cum as fi centrul universului cuiva, dar traiesc ca si cum as fi centrul universului meu, pentru ca m-am inlocuit in viata de cateva ori pe mine, pentru altii, si m-am ratacit in propria mea istorie, in propria mea existenta, pentru a face din trairile lor... scopul fericirii mele! Si mi-a rezultat un mare haos psihologic si framantarea mintii si pulsului care si-a ingreunat bataile de cateva mii de ori...
Si totusi, sunt mult prea tanara pentru o nebunie prematura, deci imi inghet gandurile intunecate acum, pentru a le dezgheta mai tarziu cand imi propun sa fiu pregatita sa le-nfrunt si, poate, sa le vindec daca simt ca n-am curajul sa le otravesc!
Si n-am fost nici femeia care a gustat numai otrava si venin... Stiu cum se simte iubirea, stiu sa zbor si sa cred ca nimic nu m-ar tranti la pamant definitiv, pentru ca am crezut in mine, in puterile mele si mai presus de asta, am crezut in scopul inaltarii catre vant!
Am 24 de ani si pana acum nu m-am lamurit care este scopul si menirea noastra pe Pamnat! Nu vreau sa ramaneti cu impresia ca cititi o nebuna... dar va marturisesc faptul ca ascund o nebunie frumoasa care mi-a permis, si-mi alimenteaza fiecare rand pe care il scriu...
Mai cred, asa cum m-a convins Cioran, ca: "o viata care nu ascunde o mare nebunie nu are nicio valoare"... Iar pe marginea acestui subiect...
Dar n-o sa detaliez...
Revenind... Da. N-am inteles de ce suntem si ce urmarim, sau mai exact nu stiu de ce pierdem ani din viata si irosim clipe si depasim drame pentru confortul limitat pe care il avem! E ciudat cum alergam prin viata, nu credeti? E ciudat cum ne grabim sa nu mai fim...
Surpriza fiecarei zile pentru mine, este insasi viata. Pe mine ma uimeste. Am senzatia ca sunt unul dintre actorii sai favoriti pentru ca si-a propus sa ma surprinda mereu. Nu, evident ca nu-mi rapeste numai zambete! M-a trantit de cateva ori si m-a facut mica, dar iata-ma-n viata si acum.
Iubesc sa iubesc si iubesc viata! Cu toate bolile de suflet pe care le simt uneori, cu toate nebuniile ei, cu toate culorile reci din care mi-am luat cate-o gura de aer si cu fiecare zi care precede deznodamantul, recunosc cinstit ca daca o forta cereasca mi-ar permite sa-i cer favoruri... i-as cere sa nu mor!

If tomorrow never comes...

2010-12-12T20:00:00.004+01:00

... eu m-as 'duce" fara niciun regret!
Pentru ca am trait si am iubit atat de frumos toata viata... Indiferent cand ar fi "mainele" care mi-ar incheia-o!

Oamenii mici inteleg lucrurile mari cu o seninatate care te face sa deschizi ochii si sa privesti optimist numai inainte...
Oamenii mari se fac cateodata ca nu inteleg lucrurile mici si uita sa le pretuiasca... cand ele merita pretuite asa ... ca cele mai scumpe nestemate...

N-ai cum... n-ai cum sa nu iubesti ochii ce-ti zambesc atunci cand nu le ceri asta si n-ai cum sa nu urasti ochii ce te invinovatesc fara sa ai vina!

Acum sunt linistita... m-am impacat cu mine si mi-am pastrat aproape, cei mai dragi oameni care iubesc faptul ca sunt prezentul vietii lor... viitorul vietii lor!
Sunt implinita, sunt o femeie care se bucura de iubire... dar care a simtit de-un infinit de ori gustul amar al dezamagirilor, al uitarilor, al iertarilor tarzii...

Oamenii pe care ii iubiti, trebuie sa stie asta si sa auda asta in momentul derularii iubirii pentru ei... chiar daca le-ati mai spus-o de o mie de ori pana atunci.

Poate au nevoie s-o auda azi... caci maine... e surpriza vietii fiecaruia dintre noi!!!
P.S Ascultand melodia la carei link il gasiti mai jos... am inteles mai bine ca viata trebuie simtita si traita... atunci cand traiesti! ;)

http://www.youtube.com/watch?v=MghWusN_YK8

In sufletul meu... s-a facut frig!

2010-12-03T13:07:00.005+01:00

Din pacate...
Sper doar sa mai am puterea sa-i incalzesc pe cei dependenti de bratele mele, al caror suflet a inghetat cu mult timp inainte ca eu sa-mi imaginez, doar, ca ar putea ajunge si al meu un cub transparent de gheata! Da, transparent, pentru ca se vede...

Nici macar nu ma pot concentra suficient, atat cat sa descriu starile prin care trec...

La un moment dat, eram convinsa ca cele mai mari dezamagiri sunt cele pe care ti le provoaca ranile iubirilor...
Nimic mai fals!

Eu, azi, as avea motive sa fiu trista si pt. asta, numai ca in viata exista oameni pe care ii pretuiesti atat de tare incat viata ta devine mai putin importanta decat a lor si esti dispus la sacrificii supreme pentru confortul lor, cu riscul disconfortului tau!
Acest gen de dezamagiri dor atat de tare... incat am senzatia acum ca n-as putea sa ma fac bine!
"Ei" spun ca te vindeci si ca-ti trece pt. ca trebuie sa treaca si chiar daca n-ar trebui, trece oricum!
Dar cand ti-e demontat sufletul... ca un puzzle pe care "cineva" si-a permis fara voia ta sa-l imprastie pe unde vrea... fara sa-i pese cat ai muncit pentru ca el sa prinda forma pe care a avut-o... forma care a nascut alte forme mai mici in care insusi/insasi el, respectiv ea, si-a adapostit sufletul de teama cumpenelor?

Sufletul doare? Mi-au spus ca nu...

Dar astazi, pot sa jur ca l-am simtit... si doare!

FARA TIGARI : o saptamana si 3 zile...

2010-11-26T14:28:00.003+01:00

... si am de gand sa nu le mai ating vreodata... E bine sa respiri aer si nu fum!!! ;)
Merita!
Bafta! ;)

Uitarii de tine! Poezie... de mine!

2010-11-05T13:23:00.000+01:00

Uitarii de tine

de Sidonia Popa

Despartirilor de tine...
Ce m-au creionat pe mine
Le-am rupt deseori petale
Timpurile-s iuti, si frigul lor ma doare

Lungilor povesti din orice noapte
Eu le zambeam la capatai cuminte
Caci am crezut prosteste-n vise, in iubire
Si-am inteles c-au fost... numai cuvinte...

Nu-i plans cum a fost plansul meu de-atunci
Din dragoste nebuna pt tine
Si nu m-am impacat cu nicio zi
Si nicio zi nu s-a-mpacat cu mine

Nevoii mele absurde doar de tine
Nu i-am mai rezistat la infinit
Cand la apusul fiecarui soare
Imi promiteai, si uite... m-ai mintit!

Nebuna viata simt c-am mai trait
Nebune fugi de mine, pentru noi,
Si pentru ce o moarte prematura
Cand sunt mai mult "eu" decat suntem "noi"

Uitarilor ce le-am propus venirea
Le-am asteptat cu sufletu-mi in flacari
Caci poate-n drumul lor nemuritor spre mine
Vor poposi cuminti in alte locuri

Si-am obosit sa caut punti spre tine
Cum tu ai obosit sa ma asculti vorbind
Nu mai las inima sa bata-n mine,
Te las sa ma regreti, vazandu-ma murind

Iubirii ce-ti purta margaritar pe fata,
I-am dat mai mult din cat putin aveam
Ai luat la tine farama mea de viata
Ai inteles tarziu ce tare te iubeam...

O mireasa desprinsa din povesti... Alese povesti...

2010-11-04T13:43:00.011+01:00

Craiova! 9 octombrie 2010! Cristiana si Doru! CASA DE PIATRA!!! :)

Un vis

2010-10-23T00:50:00.007+02:00

Sa stii ca am invatat pe parcursul acestei vieti... ca visele se termina odata cu fiecare trezire... indiferent cat de brusca se dovedeste a fi! ;)

Dar sa mai stii ca am mai avut curajul sa inteleg ca fiecare vis, trait intens, dar putin, cantareste cam cat o mie de alte vise implinite pe jumatate!

Si cu toate astea, n-o sa renunt, numai ca acum imi aleg un alt vis, mai frumos, mai mare pe care imi propun inainte de culcare sa-l implinesc mai repede si sa ma tina mai mult!

Nu te asteptai, asa-i?! Nici eu! ;)

Mai am ceva de spus... chiar si acum...

Vezi tu... ai avut marele privilegiu pe care ti l-am facut cadou chiar eu "visatoarea"... de a-mi prinde mana cand am vrut, unde am vrut si daca am avut chef sa vreau!

De fapt... tu ai fost inventia mea si nu eu a ta, caci diferenta dintre noi doi... e ca EU mai pot! TU, mai trebuie sa dormi putin... asta ca sa-ncepi si tu sa-nveti sa visezi frumos si sa-ti transformi somnul intr-o poveste posibila, nu intr-un cosmar care n-are niciun gand sa se termine!

In sinea ta, tu crezi! In mintea mea... n-ai fost decat atat: un vis implinit dupa multe incercari esuate ale tale si sfarsit dupa incercarea unica... a mea! ;)

Drum bun prin lumea viselor! Sper sa ai puterea sa ma intalnesti pe acolo si sa ma pierzi la trezire! ;)

Asta... pentru ca n-ai stiut ce vis sa-ti alegi, inaintea somnului profund din care te incapatanezi sa nu te mai trezesti! :)

Your "sweet little princess, who's looking forward to hear from you!" ;)

24! My party! ;)

2010-10-13T20:13:00.010+02:00

...24!

2010-10-06T09:57:00.004+02:00

Pe mine m-a nascut mami... toamna... Cred ca stia ea... ca o sa-i seman. Toamnei!

Desigur, in momentele alea nebune ale mele... cand scriu poezii si sunt nostalgica... cand iubesc si ma "transform" in copaci care-si pierd frunzele... cand sufar si "ruginesc"... cand imi revin si-nghet... cand ma doare si plang ca ploaia de octombrie... Ca nu-i ploaie in toate cele cateva sute de zile din an... ca ploaia de octombrie... ;)

Altfel... eu sunt zambet... si-mi fac fericite zilele... ma mai ajuta si "asistenta"... caci fara ei eu n-as mai fi eu...

24! Si tot mai am senzatia ca am trait 5 vieti pana acum... cand nici macar de-acum... nu am trecut de primul sfert!

M-au intrebat ce-mi doresc de ziua mea... Ei, ca sa dea fuga pe la magazine sa ma umple de cadouri, ca-n fiecare an!!! :)

Nu-mi doresc ceva anume de ziua mea... dar incepand de acum... imi doresc sa fiu mai responsabila si sa ma concentrez mai mult :P... sa ma adun si sa fiu mai hotarata! Cred ca e necesar... :)) Aplauze, va rog, moment de sinceritate! :)))

Si-mi mai doresc sa-i am pe toti sanatosi si fericiti langa mine, pe mami la fel de tanara, pe tati la fel de nebun :)) pe Evelina s-o tina Dumnezeu cuminte :))) si sa vina mai des pe acasa sau eu mai des la ea... :)) iar pe ceilalti sa-mi ramana "fideli" toata viata: iubit, prieteni, colegi!

Si pe 9, sambata, s-o facem de neuitat! :)

Va iubesc, nu sunteti multi, dar sunteti exact cati imi trebuiti si cand am nevoie de voi! :*

P.S Imi doresc, totusi, ceva :D: sa-mi gasesca Evelina rochita la Bucuresti pt. sambata, asta ca sa nu se "sfarsesca Pamantul" ... tocmai atunci!!! :)))))

Maria...

2010-09-29T13:15:00.004+02:00

... este fiinta cea mai draga pe care mie mi-a oferit-o Dumnezeu... din ziua in care am venit pe lume, pana in ziua cand a fost randul ei sa se-ntoarca la El...

Fiinta cea mai draga care m-a invatat primele cuvinte, care mi-a cantat primul cantec... care mi-a spus prima poezie, mi-a citit primele povesti si mi-a asezat stiloul in mana dreapta la 5 ani...

Omul de la care am invatat ca ,in viata, lucrurile simple sunt cele care vor cantari cel mai mult si vor amprenta sufletul... pe veci...
Ca trebuie sa cred in oamenii care ma iubesc neconditionat si sa ma pregatesc pentru pierderile lor... rand pe rand...

Ca trebuie sa invat "carte"...
A fost invatatoare 40 de ani... si tot ce si-a dorit a fost sa ma vada studenta si mireasa... Studenta am fost cand nu mai era ea... mireasa... nu! Acum nu!

M-a facut sa inteleg frumusetea copilariei mele si mi-a expus-o atat de limpede si curat in fiecare dimineata de vacanta cu talpile goale... incat v-as nara-o azi... ca pe amintirea cu insemnatatea cea mai depret!

Am convingerea ca nici daca as fi copilarit in cele mai exotice si scumpe locatii de pe aceasta planeta... n-as fi simtit ce simt acum, amintindu-mi numai... cei cativa ani frumosi de copilarie alaturi de bunicii mei!

Avea o calmitate...

Ii seman... si fizic!

Mi-a daruit cel mai frumos cadou pe care il poti oferi unui nepot: pe mami!

Imi lipseste in fiecare zi... si imi lipseste in special in momentele mele bune... cand cresc... Atat m-ar ajuta lacrimile de fericire din ochii ei... M-ar face de 9 ori mai mare...

Mi-e dor de sufletul ei neatins de... praf... neintoxicat de televizoare... nepatat de agramati... care n-ar binevoi nici azi sa-nvete sa-si scrie si sa-si vorbeasca limba... corect!

Si mi-e dor sa-mi fac "cuib" din paie langa magazie si sa-mi culc papusile acolo... sa raaaaaaad mi-e dor... sa m-aud de pe dealul din spatele paraului... si sa plang cand vin sa ma ia ca-ncepe scoala...

Mi-e dor sa ma trezeasca pasarile de la ferestra si cate-o raza de soare din spatele perdelelor impecabile...

Mi-e dor sa vad cel mai plin apus din toate timpurile... sa se-nsereze... si sa-mi aleg mofturoasa cu cine dorm in "seara asta" ... (o alegeam mai des pe ea, pt ca tataie era profesor de matematica si mai lucra la lumina veiozei... iar pe mine ma deranja lumina... difuza de altfel...)

Mi-e dor sa mananc prune, corcoduse, visine, mere, struguri... toate udate si ingrijite de mine... cu pasiunea unui profesionist indragostit de meseria lui!

E dorul ala care pe mine nu ma lasa... nu ma slabeste... si-mi place... ma ajuta sa rememorez figuri si momente greu de imaginat pt unii... Aceia care au copilarit la asfalt... nu-si dau seama... In schimb cei care si-au julit genunchii si si-au nenorocit palmitele si coatele... :) Stiu ce vorbim?! :)

Si mi-e dor sa-i scriu. Ii scriam saptamanal... si-mi raspundea, evident, saptamanal...

Acum ii scriu mai rar... pt. ca vorbim mai des prin intermediul rugaciunilor de seara...

Dar astazi am o rugaminte mai speciala...

N-a existat pana acum vreun dor in mine, sinonim cu cel pe care vi-l fac cunoscut aici...

Offf... mama ei de viata...

Au trecut multi ani... Nimic nu mai e la fel! Ba da... peisajele... care arata ca un tablou impaienjenit de vreme tacuta ... In vremea aceea... era viu... inviat... de mine!

Mi-e dor de bunica mea...

Maria... este bunica mea...

Verisorul meu... Radu Selaru - 1987-2010-

2010-09-28T11:40:00.004+02:00

CONSTANTA. 2010. Si o nenorocita zi... de iunie...

Ultima pentru Radu...

In mintea nostra, in inimi si in visele noastre... o sa-ti simtim sufletul mereu... dincolo de cer!

Esti cel mai frumos baiat de 22 de ani pe care l-am vazut vreodata si cel mai profesionist motociclist! Nu pentru ca ne curge acelasi sange prin vene...

Dar, te rog... acolo... printre ingerii tai sa ai grija si de noi pamantenii...

N-am ramas cu bine, aici...

http://www.youtube.com/watch?v=JgFUEjxskgc

2010-09-24T14:35:00.002+02:00

"Dragostea mea... intre timp... a murit!"

2010-09-17T11:30:00.005+02:00

" Si cat te-am iubit"... refrenul unei vechi melodii... mai trezeste cheful meu de a scrie pe aici...

N-am mai trecut demult... si cand am facut-o a fost pt. a va mai citi pe voi si nu pt a ma mai lasa citita eu...

De fapt nici nu ma mai simt "poveste"... nici nu ma mai inspira povestile mele... mi se pare ca nu mai am lucruri extraordinare de povestit... caci la mine extraordinara e numai iubirea... si am expus-o aici in toate formele ei: implinita, neimplinita, riscanta, frumoasa, dureroasa... murdara, pt ca da! am ramas si cu mizerii uneori... spalate de alte iubiri limpezi!

Nu te las sa crezi acum ca renuntarile sau pierderile m-au facut sa nu mai vreau iubire sau sa nu mai simt iubire...Nu! Respir iubire si primesc iubire surprinzator de mult pt unii... normal de mult pt. mine. Caci m-am obisnuit asa si nu ma voi pregati niciodata sa ma lipsesc de asta!

Urasc despartirile: de oameni, de iubiti, de locuri, de lucruri... de orice reuseste intr-un mod sau altul sa-mi amprenteze sufletul!

M-am vindecat dupa fiecare... cu o singura exceptie care va ramane pe veci sinonima cu durerea si rana profunda, nevindecabila. Pentru ca merita sa sufar pierderea ei... pana cand o sa ne intalnim acolo... caci noi doua n-am terminat ce-am inceput pe pamant... mai avem o viata de trait... deasupra lui...

Despre sufletul cu care am iubit ... barbatul (in forma lui cea mai masculina si demna de femeia ce o tine de mana) ... sunt atat de multe de spus, si v-as pune, (daca mi-ar permine o forta supraomeneasca) pe tava TOT... poate asa nu mi s-ar mai parea ca n-o sa am timp o viata... sa povestesc ce am simtit un sfert din ea!

Cred ca sunt si putin nebuna... mie nu-mi vine sa cred cat ma lepad de simplu de un om pe care as fi in stare sa jur in momentul derularii iubirii pt. el ca-l iubesc ca pe niciunul...

Poate n-am iubit cu adevarat niciodata!

Pentru ca... niciodata... n-am fost convinsa cu adevarat ca pot sa-mi las viata in mainile "lui"... si s-o-mpart, eventual cu el... inca o viata de atunci pe mai departe...

Si totusi, de fiecare data am zis "DA" !

De fiecare data am plans si am vazut lacrimi in ochii mamei... surorii... prietenei mele dragi... alor mei! ...

Apoi... a fost simplu de inlocuit, el, oricare el... caruia ii tremurau mainile in momentul binecunoscutei imagini din mintea oricarei fete care e ceruta in casatorie...

Si am uitat... am si pierdut 2 inele, e drept, in feluri diferite: unul a fost pierdut din lipsa grijei mele fata de el, pt. ca nu puneam pret pe insemnatatea lui... aveam 18, ba nu, 19 ani... iar al doilea a fost cu... cantec:) ... a trebuit sa-l returnez pt. ca din cauza educatiei precare de care a avut parte, a retinut ca atunci cand faci un cadou unei fete trebuie sa-ti iei "investitia" inapoi, ca de, banu' e ban, fratioare!

E bine ca azi, stie si el ce inel odihneste pe degetul meu... care are o valoare materiala cam cat investitia lui pt. renovarea garsonierei proprietatea bancii...

Bine, termin, n-o sa fiu rea... sunt prea linistita, prea bine... dar imi amintesc, mai ales scriind...

Si acum, am scris dar nu gandindu-ma la "investitorul" de doi lei...

Eu am mai fost indragostita, dupa el, si am iubit...evident, cat nu iubisem pana atunci!

Tie I.G... la tine m-am gandit... acestei iubiri abandonate in plina ascensiune, ... ca numai niste oameni nebuni puteau permite asta! Si te-am iubit ca o nebuna si cred ca m-ai iubit mai mult... Adica stiu pt. ca ai avut tu grija sa mi-o arati...

Acum, insa, cred ca a murit... intre timp... dragostea mea nebuna... pasiunea...

Te doare, dar o sa treaca!

Promit!

Si pe mine m-a durut...

Cu o stranie senzatie de nepasare pentru ceea ce simt "ei" , v-a scris,

Sidonia

Viata si vesnicia sfarsitului...

2010-08-24T09:56:00.008+02:00

Intamplarile din ultima vreme si poate si cele din vremuri trecute, imi intaresc convingerea ca daca as muri maine... celor ce m-ar plange si celor ce nu le-ar pasa, le-as ramane, totusi, intiparita in minte ca o nebuna care a trait cateva vieti intr-una singura, care n-a facut decat ce a vrut ea, care a luat din viata frumosul si care regreta timpul pierdut... degeaba... !

Nu cred, insa, c-o sa mor maine... am crezut acum o saptamana, dar s-a-ntamplat sa scap si de data asta! :P

Sa revin... Da! Simt ca traiesc o viata incarcata de evenimente... sa le zicem pozitive si frumoase, desi multi/e le-ar cataloga drept... ma rog... n-am chef sa ma gandesc cum le-ar intelege ei... prostesti, cred, vulgare... Nu... n-am chef...

Mai gandesc cateodata ca am obosit...

M-as inchide in casa un timp si mi-ar ajunge sa fiu doar cu mine... Dar nu...

Traim atat de putin pe pamant... iar mie imi pare atat de rau... drept pt. care mi-am adunat toate vietile pe care le-am mai avut si cele ce vor urma!!! intr-una singura si iata-ma traind TOT!!!

Nu sunt fericita si nici nu lupt sa devin vreodata ceva ce nu va fi nimeni, sunt doar... bine...

P.S. Si nici regrete multe nu ma bantuie... Imi pare rau ,doar, vorba regretatului Dinica, de faptul ca nu cred ca avem timp sa "dam vietii atat cat vrem" ... si sa "luam totul" de la ea...

Atat... nu iubiri, nu dezamagiri, nu lacrimi... ele vin, trec... raman... si cand raman sunt cu durata limitata! Toate, tot timpul...

Ma dor cateva disparitii care m-au facut OM si pentru care ma-ntorc cateodata, cu sufletul, in trecut...

Si mi-e teama... Nu de sfarsit... De vesnicia lui... !

Inventame despues!

2010-07-18T14:55:00.006+02:00

No se si el amor es la razon de ser para todos... pero existen amores que simplemente no las puedes olvidar jamas y dejan en tu corazon uellas... dificiles de borrar... Ame... ame los hombres que me hicieron sentir mujer cadadia... los hombres que no me han mentido y enganado... las voces que no alcazaban con decirme lo especial que soy...y mis recurdos... Aveces odiaba los recuerdos tristes, simplemente porque me cauzaban nostaljia... pero hoy... las extrano... Los recuerdos de infancia, y ese tipo de amores pasajeros pero importantes como lection de la vida... El amor de mi vida... cual fue...? Cual es....?

Ahora... que estosi casi sola... sin sufrir, sin llorar... puedo decir que el amor que jamas voi a olvidar, que jamas me va olvidar, que ame extremamente y lo hiso igual... esta muy lejos... tan lejos... pero no de mi alma...

Es un amor casi imposible... un amor que nacio sin darnos cuenta, un amor diferente... No, no puedes entenderme, porque no lo sentiste jamas... Gracias por todo este amor, por cada momento y por hacerme sentir la mujer mas amada de este mundo!;)

NUNCA TE OLVIDARE... por lo difficil que me parece aprender esta lection...

Madalina Manole... "Dincolo de nori"...

2010-07-14T10:11:00.004+02:00

Nu cred acum, si n-o sa cred nici maine si poate n-o sa cred niciodata, asa cum mi s-a intamplat cu o buna prietena pe care am pierdut-o acum 7 ani... al carei nume de familie... e tot Manole...era...

Ma pregateam sa incep o zi de miercuri destul de grea la serviciu... si-mi propusesem in dimineata asta sa fiu concentrata pt. ca am mult de lucru...

Am inlemnit cand am auzit la radio (eu care n-am ascultat radio in masina niciodata...) in secunda cand parcasem in fata institutiei si ma pregateam sa scot cheia din contact...

N-am ce sa zic... n-am cum sa inteleg... nu pot sa-mi inchipui ce durere, ce depresie, ce putea sa te darame atat incat sa vrei sa respiri ultima gura de aer acolo, langa copilasul tau atat de mic... care are atata nevoie de tine, mai mult ca de nimeni... langa sotul tau...
Nu stiu... nu pot sa accept ipoteza unei sinucideri...

Singura certitudine in momentele astea este una si anume aceea ca MADALINA MANOLE a murit astazi, ziua in care implinea 43 de ani...

Mie... mi-ai marcat copilaria... si o sa-mi amintesc mereu cu drag, si de-acum, cu greu... de tine, melodiile tale... tot!
Sper sa-ti fie mai bine acolo... cu siguranta ai ales asta... sperand ca asa-ti va fi... iar eu, o sa-ti port cu drag numele... pana la sfarsit...

Mamaia, Vama Veche... si evident... Constanta!!!

2010-06-29T09:44:00.005+02:00

FaceinHole!

2010-06-01T11:42:00.007+02:00

22 Mai...

2010-05-27T12:08:00.004+02:00

ljp
hk

JAPANESE CULTURE! Evelina.... geisha! :)

2010-04-28T20:33:00.006+02:00

JAPANESE CULTURE!

Inca o sedinta de super-fotografii, care o are in prim-plan pe sora mea!
Da! Sunt mandra de tine! :) Cine n-ar fi...?

... I'll never forget you...

2010-04-20T09:56:00.010+02:00

... "nu pt. ca ma iubesti "infinit", cum iti place s-o spui, nu pt. ca te iubesc la fel... nu pt. toate clipele astea putine si totusi multe... nu pt. ca m-ai surprins in fiecare zi... nu pt. toate florile din lume pe care mi le-ai trimis de-a lungul vremii... nu pt. "ea" si nici pt "el", nu pt. fiecare bob de amintire care mi-a ramas imprimat pe suflet precum tatuajele permanente pe piele... nu pentru timpul pe care mi l-ai dat si ti l-am dat ... nu pt. miile de mesaje si telefoane, nu pt. noptile in care am plans impreuna, fara sa ne vedem ochii... nu pt. toate betiile... nu pt. juraminte, nu pt. ca am oftat si-am mai pierdut cate-o secunda de viata... nu pentru semnele atat de personale, facute publice de tine, fara sa le inteleaga multimea din fata
televizorului... nu pentru coincidentele care mi-au marcat existenta pentru totdeauna, nu pentru ca-mi lasi rani adanci pe care s-ar putea sa n-am posibilitatea sa le vindec fara sa-mi las urme... nu pt. nopti... nu pt. zile... nu pentru cadouri, cuvinte, clipe, secunde, zile devenite luni... peste care vor trece ani lungi... fara "noi"... nu pt. amintiri... si nici pt. anestezierea sufletului... care incepe sa-si faca efectul...

... eu n-o sa te uit niciodata... pentru ca... pur si simplu.... eu n-am invatat cum sa te uit... vreodata!!!

*I'll never forget you... because i've never learned how to do it* ...

I love you... Goodbye... I.G"...

http://www.youtube.com/watch?v=a4dSEyaT6R8

Renuntari si alte inceputuri! Pentru ca... meriti! ;)

2010-04-11T15:36:00.007+02:00

Cand trec de la o etapa la alta... in viata... simt nevoia schimbarilor...
Acum 4 ani... cand eram la capatul primei iubiri, imi doream sa-mi schimb look-ul... doar, doar, o sa ma uit in oglinda si o sa ma vad... "alta"! Si m-am vazut cateva zile, dupa care mi-am blestemat zilele ca-mi tunsesem frumusete de par de 2 metri:) si-mi facusem breton...

A crescut, evident, parul... cand eu ma vindecasem demult! :)

Mai tarziu, cand am mai sfarsit eu iubiri efemere, n-am mai facut schimbari... usor de remarcat si de altii... am facut schimbari doar pe dinauntru, convinsa fiind ca... oricum, oamenii n-o sa inteleaga ce vreau eu cu toate modificarile astea...

Azi, ma gandesc ca mai am putin si implinesc 24 de ani!

A trecut foarte repede timpul... Inca privesc dvd-ul de la majorat, si constat cu bucurie ca nu m-am schimbat prea mult... spre deloc... E un semn bun... numai ca atunci aveam o problema cu... machiajul!!!
In sensul ca imi placea sa ma machiez... mult! Si cei care ma cunosc o sa exclame: "Daaaaa.... muuuuult!!!" :)

Acum sunt in perioada in care lucrez la niste schimbari... de data asta tot la capitolul "look" , dar nu tot pt ca ma aflul la finele vreunei iubiri... ba din contra! :p

Am inceput sa renunt tot mai mult la machiaj... nu deloc... pt ca deja tine de tine ca femeie sa fii aranjata si cocheta! :) Mai putin tus, mai deloc dermatograf... mai putin fond de ten, ruj discret, rimel pentru conturul ochilor si fard de obraz care da senzatie de "umbre"... si asa, naturala... ma simt mult mai ... EU! ;)

Sper sa va placa schimbarea, si mai sper sa nu fie diferenta prea mare! :)
Iar pe fetele care inca sunt "victimele fardurilor" , mai ales la varste fragede, le incurajez sa se gandeasca bine de tot si la anii ce vor veni!

Trebuie sa fim frumoase si peste 20 de ani! Pt. sotii nostri, pt. copiii nostri, dar mai ales... pt noi!

P.S Aveam nevoie de asta si chiar imi place rezultatul! :) Iar eu... sunt foooarte critica cu tot ce are legatura cu mine!

Degeaba...

2010-04-09T11:11:00.009+02:00

N-am nicio sansa sa scap... Nu acum, si nu stiu de ce cred ca nici in viitorul cel mai apropiat...

Poate daca as vrea cu adevarat, as reusi intr-un final... dar se pare ca nici nu vreau...

Dar, cum dracu' sa vrei sa scapi de ceva ce te tine in viata, ce-ti usureaza respiratia, ce-ti lumineaza zilele si-ti inunda sufletul...?

Si am termen... 3 luni au trecut deja...!

Iti promit, Ralu, sa fac tot ce pot sa nu te dezamagesc si sa nu depasesc cele 6 luni de gratie! :)

Cu tot cu mare, evident! :))) Si stiu ca peste toate ma intelegi si ti-ai dori din tot sufletul sa ma incurajezi , sa nu ma simt fortata sa pun punct si tu sa-mi prinzi... buchetul!

Dar nu... pe la sfarsitul lui iulie, sper sa ma-ntorc..."barbata" , eliberata, linistita, impacata, despartita... fericita...

Fericita?!! ...

Cum sa ma-ntorc fericita... cum sa nu doara, cum sa pot sa scap de ceva ce mi-a marcat viata de tot... pentru totdeauna?

Macar daca ai avea raspunsul tu... I. G. ... Dar eu si tu... suntem "victimele' noastre! Noi ne iubim, bai! Noi chiar ne iubim... Si ne mintim mereu ca luptam... si ca ne vom face curaj sa ne oprim, pt. a ne "incalzi" uitarea...

Curios e ca luptam... fara nicio arma... Dar stii de ce? Pentru ca in putinele momente constiente si rationale ale nostre, stim ca trebuie, pt ca pur si simplu "trebuie" sa uitam tot! E ca un... "must have"... :) Numai ca in cele mai multe clipe ale acestei relatii ne iubim nebuneste si punct. Fara sa mai conteze ceva... orice... sau cineva... oricine...!!!

Cum mai putem spera sa si invingem...?

Intr-o zi, o sa fie bine... iti promit! Pentru ca si tu... mi-ai promis-o mie!

Pe curand... "I.G" ... Pe curand!

P.S M-ai facut sa simt ca sunt femeie... cu tot ce poate avea o femeie... mai bun, mai curat, mai frumos, mai fin, mai profund in viata ei... vreodata!
Iar eu iti multumesc, pentru neasteptata aparitie in aceasta viata... aparitie care nu va precede niciodata o disparitie pe masura!

Am fost printesa... pentru inca o noapte!

2010-03-21T21:59:00.011+01:00

kguul
htfjhtgf
khh

2010-03-19T11:09:00.013+01:00

Celei care minte... Ion Minulescu

2010-03-16T10:32:00.005+01:00

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert - E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe... Si maci - Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat - am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de - Eucalipt.

Dar iată, bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert - E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi - Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Primavara...

2010-03-02T13:30:00.005+01:00

Nu mai sunt nimic din ce-a lasat... nu mai insemn nimic din tot ce-am insemnat... dar sunt exact ce mi-am dorit sa-nsemn... cand n-aveam curaj sa decid pentru mine!!!

Si sunt fericita cu mine! :)

Sa aveti parte de cea mai insorita primavara! :)

Evelina, my little sister! ;)

2010-02-11T10:50:00.003+01:00

I'm proud of you! :)

Leapsa de la runaway927! :)

2010-02-03T08:50:00.003+01:00

Principala trăsătură a caracterului meu: Impulsivitatea :D
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Inteligenta, responsabilitatea, curajul!!!
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Femeia independenta din orice punct de vedere! ;)
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Ma asculta si ma inteleg! ;)
Principalul meu defect: Geloasa si posesiva! N-ai crede, stiu!
Ocupaţia mea preferată: Am o mare pasiune: sa ascult muzica la maxim si ma ocup deseori de acest aspect!:)))
Visul meu de fericire: O familie implinita!
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Orice s-ar intampla rau familiei mele…
Ce-aţi vrea să fiţi: Ce sunt!
Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Spania, probabil…
Culoarea preferată: Alb… chiar daca nu-i culoare!
Floarea preferată: Florile primaverii!
Pasărea preferată: Pescarusul!
Prozatorii mei preferaţi: Lucian Blaga!
Poeţii mei preferaţi: Mihai Eminescu pt. totdeauna si Ion Minulescu! ;)
Eroina mea preferată: Indubitabil: Mami!
Compozitorii preferaţi: Nu-mi vine in minte unul anume!
Pictorii preferaţi: Da Vinci
Eroii din viaţa reală: Cei care m-au facut mare! ..
Bautura şi mâncarea preferate: Sunt fan APA iar la mancaruri nu sunt pretentioasa mai deloc!:)
Numele preferat: Zaira pt fete, Kevin pt baieti!
Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, prostia si minciuna! Foarte mult!!!
Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Mi-ar fi placut sa pot sa joc teatru la nivel profesionist!
Cum aş vrea să mor: Pot sa vreau sa nu mai mor?!!!
Starea de spirit actuală:Euforica
!Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Greselile surorii mele, nevinovate, evident!!!

Deviza mea: „Dream as you live forever… live as you die… today!!!”

"Secret Obsession!"

2010-02-01T08:56:00.010+01:00

... e genul ala de stare pe care o am eu cand sunt "altfel"... stare care-mi ingheata cuvintele pe buze, asa incat n-o pot descrie... E tare complicat cand te... dezmortesti!
Cand dupa muuult timp de incordare si intrebari fara raspunsuri pertinente... te apasa o liniste care bineinteles... precede o furtuna ce se anunta fara sfarsit... unde sfarsitul are cele mai mari sanse sa nu fie cel visat inainte de culcare si motivul de trezire dimineata! :P

Poate maine o sa fie altfel...
Si nu, nu e amagirea mea de luni dimineata, e doar gandul de mai bine cand incerc si eu sa ma gandesc la viitorul meu cel mai apropiat... si cel mai apropiat... pentru mine... e maine...

Ma enerveaza starea asta... dar imi si place. Dintr-un singur motiv: imi da senzatia aceea de liniste interioara... cand de fapt n-o am, de femeie cu gandurile puse la punct, cand de fapt eu le-am imprastiat intr-o mie de parti... de "stiu ce vreau"... cand eu habar n-am, inca! :)

Nu sunt dezorganizata, ba din contra, indraznesc sa spun... imi place sa am totul pus la punct... in schimb ameteala asta care ma bulverseaza e rezultatul dezorientarii mele... mai degraba...

Cred ca stiu de ce sunt euforica, dar mi-e frica s-o spun si sa cred ca am dreptate... cred ca stiu de ce nu sunt "pe-aici" decat fizic... cred ca stiu!

Nu e usor sa simti ca zbori spre nicaieri... dar e frumos! E o chestie pe care si tu... si tu... v-ati grabi s-o judecati si sa n-o-ntelegeti... dar e minunat... chiar daca imi da starile astea... Eu simt... si traiesc!;)

Dar daca ai fi... "EU"... ti-ai zambi tie... si te-ar hrani sentimentul asta frumos, in momentul asta frumos... si cand peste toate te-ar alimenta teama... nesiguranta... necunoscutul... cred ca ai incepe si tu sa arunci cuvinte pe hartie, asa cum fac eu acum!

O sa revin cu povestea mea... neinceputa inca... si totusi... atat de personala!!! :)

Nu stiu de ce am scris despre tine... "nebunie" ! :)

Leapsa lui Sergiu... :)

2010-01-13T12:10:00.006+01:00

Am primit leapsa de la Sergiu!

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?
Am mai iubit o data!

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?
Fara indoiala

3. A nascut cineva apropiat tie?
Nu
4. A murit cineva apropiat tie?
Da

5. Ce tari ai vizitat?
Turcia si Franta

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?
Liniste...

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?
Imi vin in minte 3 date… 1 aprilie, 1 mai, 6 decembrie! Fiecare a insemnat un alt inceput!

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?
Locul de munca!

9. Care a fost cel mai mare esec?
Foarte putine, nesemnificative!

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
Din fericire, NU

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Masina… cred…

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?
Traian Basescu!

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
Mircea Geoana, dar ma asteptam!

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Pe nimicuri…

5. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuros?
O foarte importanta realizare profesionala!

16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?
Kelly Rowland – When love takes over, Beyonce – Halo… si altele…

17. Comparativ cu anul trecut esti:
Mai ambitioasa

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa investesc mai mult…

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Sa cheltuiesc in mod echilibrat banii…

20. Cum vei petrece Craciunul?
Acasa… in familie!

21. Care a fost cea mai buna carte citita?
Sunt multe… am recitit ieri Maitreiy, imi vine prima in minte!

22. Ce ti-ai dorit si ai primit?
Am primit ce mi-am dorit… mai mult decat mi-am imaginat…

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?
The Curious Case of Benjamin Button!

24. Ce ai facut de ziua ta?
O frumoasa petrecere…

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?
Office

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?
Increderea insuflata de Florin, curajul si puterea Irinei, mami… nemaiobosind vreodata!

27. De cine ti-a fost dor?
De bunica… si peste 1000 de ani, tot de ea imi va fi…

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Doua persoane: Irina si Florin: unici pe lumea asta!

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009
Cu cat lupta e mai grea, cu atat victoria e mai dulce!!!

Coronita cu flori, de Sidonia Popa! Copilaria

2010-01-12T16:45:00.007+01:00

Din flori de matase alba
Impodobeste-o coronita,
Sa-mi amintesti copilarie...
C-am fost si eu fetita...

Desprinde-ma de tot ce-nsemn
De-ai mei: de toti sa fug,
Intoarce-ma o zi-napoi...
Sa plang, sa plang, sa plang

Roteste-te rochita alba
In jurul trupului rebel
Si lasa ploile sa cada...
Incet... din cer!

Tu, soare, ce mi-ai fost jurnal
Cu file de carti vechi
Mai da-mi o data-n dar...
Surasete perechi!

Si-aduna-mi, tu, copilarie
Prietenii *de munca*
Ce-acum citesc aceste randuri,
Si tu mi-i faci sa planga

Sa mai vad pomii infloriti
Sa-i prind cu mainile-amandoua,
De dragul meu ca m-am intors
Presara-i tu, cu roua!

Apropie-te de-al meu corp
Trupul femeii care sunt
Priveste dincolo de straie
Si fa-ma sa iti cant

Iti cant copilarie draga...
Din suflet si cu inima...
Si dac-ar fi in legea firii
De tine, nu m-as mai lasa

Si-mi inchid ochii cateodata,
De dor de tine, de amandoua
Sa-mi impletesti parul suvite
Sa mi-l imparti in doua...

Sa nasti cu mine mari actori,
Necunoscuti vreodata,
Dar idoli pe veci intr-un suflet
Nevestejit, de fata!

Si daca nu mai vii... ma iarta...
N-am cum sa te mai rog
Eu cred intr-un destin si-o soarta
Eu o urmez, si o innod...

De-ar creste iarba pe sub talpi,
Asa cum o facea mereu...
Cand eu plangeam iubiri de-adolescenta
Ma incalzea din ce in ce mai greu...

Si casa mea, si anii mei...
S-au ratacit in ochii tristi ai curtii
Si-o sa ma-ntorc la infinit,
Daca m-or tine Sfintii!

O sa-mi mai scriu copilaria,
Asa cum am nascut iubirea...
O sa iubesc ce am avut...
Cum am iubit... desavarsirea...

SFARSIT

2009-2010! Paris! Franta!

2010-01-03T22:53:00.032+01:00

MOULIN ROUGE!

CHAMPS ELYSEES si arcul de Triumf din Roata excelentei! :)

Rue de Moscou!

La DEFENSE!

SACRE COEUR DE MONTMARTRE!

CATEDRALA NOTRE-DAME, in interior!

CATEDRALA NOTRE-DAME de PARIS!

SACRE COEUR DE MONTMARTRE!

Dupa mai bine de 3 ani... ma intorc la Paris

Cu alte ganduri, cu alte dorinte, in alte scopuri si cu alti prieteni, desi... aceiasi pe care ii pastrez dintotdeauna!

Agitatia Parisului a fost destul de bine inteleasa de nelinistile mele din ultima vreme. Surprinzator si pentru mine, m-au eliberat si m-au trimis acasa cu o doza de optimism, cum nu-mi imaginam ca as putea capata!

Ma simt foooooarte... usoara... sau mai exact usurata! Stiu ce spun, caci eram tare bulversata la plecarea mea... eram suprasolicitata tocmai de gandurile mele nebune, nebune!

A fost foarte frig, foarte colorat, foarte distractiv (am ras... cat n-am ras un an aici:) si recunosc meritul fetelor, dar mai ales al baietilor care ne-au insotit! :)

O sa intelegeti cate ceva din fotografii, desi distractiile alea nebune :)) surprinse de aparatul de fotografiat, le pastram in arhiva personala! :)))

Un an nou linistit!

Craciun fericit! Si sarbatori... aproape de fiintele cele mai dragi!

2009-12-24T21:01:00.003+01:00

Din suflet va doresc sa fiti aproape numai de oamenii care va iubesc pentru ceea ce sunteti, si pt ce uitati sa fiti... cand nu va regasiti...

De departe, va imbratisez, imi lipsiti, si-mi va fi dor sa va simt aproape...

Sidonia!

"Poveste de iubire" , de Sidonia Popa

2009-11-27T11:26:00.008+01:00

detyhjn
dhyy

Rememorez tarziu, la ceasul alb...

Timpuri cand nu stiam prea bine

De ce n-a fost sa fii al meu...

De ce n-a fost sa fiu cu tine?

Uitam nebuni de noi... mai stii?

Nu mai credeam nici in porunci

De ce n-a fost sa uit de mine

De ce nu am murit atunci?

Al carei "alta", i-ai fi devenit,

Intregul cer si-ntreaga vesnicie?

De ce nu esti acelasi suflet

Ce mi-a apartinut doar mie?

Si-n frumusetea amintirii...

Revine frigul ce ma-ngheata... iara...

Nu te-am uitat si de m-auzi...

Coboara...

De ce n-a fost? De ce n-am fost

Cum ne-am promis-o-n prima vara?

De ce-mi e mana rece-n palma...

Celui ce nu i-a fost povara?

Iar tie... ce-mi sclipesti in suflet

Asemeni fulgilor pe buze

Nu-ti cer nimic caci n-am eu dreptul

Sa-ti mai fiu dragoste ori zambet...

Ramai in mintea mea prezent

Si-n intrebari uitate-n mine

De ce n-a fost sa fii al meu,

Si eu, la randul meu, cu tine?

A fost... Gheorghe Dinică! Si va ramane...

2009-11-10T13:08:00.005+01:00

stgrf
swdr
„Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile...”

"Nu am luat totul de la viaţă, nu i-am dat cât aş fi vrut”, Gheorghe Dinică...

De-un sfert de veac... si inca nici atat...

2009-10-16T10:47:00.010+02:00

... nu suficient cat mi-ar trebui, cat as fi vrut, cat o sa vreau, cat mai lipseste sa mor de fericire ca traiesc asa cum abia indrazneam sa visez... la trecerea mai mult brusca de la adolescenta rebela de liceu, la... la mai departe, la pragul care m-a implinit ca om, apoi ca femeie.

Fara regrete mari acum, fara multa minte atunci, cu toata increderea in femeia ce-am devenit si rabdarea pe care n-am crezut s-o am vreodata... iata-ma in fata mea...

Traiesc un moment tare important: ma bucur pentru mine, si daca nu m-as aplauda eu... oricum n-as astepta de la altii ropote... nu le aud... caci nu suna toate bine...

Nu va imaginati ca implinirile astea vin in urma imbogatirii mele... castigarii marelui loz, devenirii peste noapte "doamna" vreunui magnat "domn"... (halal impliniri)... NU!

Implinirile mele profesionale, familia mea, "el"... fiintele cele mai dragi! :p

Un drum greu... si-asa de lung... incat aproape ca eram sigura de esecul devenirii mele! :P
Cu toate acestea, eu am indraznit nebuneste sa vreau sa scap si sa reusesc implinirea celei mai arzatoare dorinte.

Pentru luptele neobosite cu mine si pentru atatea vise frumoase facute praf de suflete pagane... pentru cativa ani frumosi pierduti degeaba dar ramasi castigati in sertarasele sufletului meu... pentru ei, pentru tot ce insemnam eu cand nu mai meritam, si pentru aproape-un sfert de veac trait din plinul vietii daruite cu tot ce-ti poate da Dumnezeu mai mult! Aproape un sfert... caci sunt abia la pasul 23... din anii care nu m-au frant...doar m-au pregatit pentru sper... multii pasi ce vor sa vina...

Si daca eu am meritat atat... in urma mea si totusi peste tot ce-nsemn eu... este EL... acela caruia n-o sa am timp tot restul vietii mele sa-i multumesc... pentru ca m-a invatat sa zambesc din nou, sa ma eliberez de-atatea griji premature, sa cresc frumos, sa simt cat de multe pot si stiu, sa uit ca devenisem alta, sa ma adun din nebunia care ma-mprastiase-n mii de parti... sa rad... nu stiti cat de greu iti vine sa-nveti sa razi... dupa ce ai uitat atata amar de vreme... e ca si cand dupa o viata pe care ai dus-o pe picioarele tale, ramai paralizat si cativa ani... nu poti sa te ridici deloc... si in nenumaratele incercari de recuperare... pas cu pas... inveti ce candva stiai din instinct! Si nu, nu vorbesc despre un nou iubit, vreo draga cucerire...

Poate vreodata o sa-mi permita viata sa pot sa va prezint si voua altfel simtirile mele... Deocamdata raman la stadiul de poveste... pentru ca-n viata nu pot sa am chiar totul... decat... in timpuri diferite! ;)

9 octombrie... 23 de ani... EU!!!

2009-10-09T07:36:00.005+02:00

E ziua mea... si a-nceput atat de frumos!!!

"Şi Dumnezeu chiar a creat Femeia": BRIGITTE BARDOT!

2009-09-25T11:17:00.011+02:00

"LA MULTI ANI" , Brigitte Bardot, azi, la vremea celui de-al 75-lea ceas!!!

..."Diavolul a zămislit-o pe Bardot" ...

Pentru ca a fost o Femeie cu tot ce poate insemna mai mult o... Femeie, si pentru ca mama mea i-a semanat fizic atat de mult si-i poarta cu mandrie numele... sunt incantata s-o amintesc astazi, la zi aniversara, pe ... "Madame Brigitte Bardot"!

Povestea merge mai departe...

2009-09-22T08:15:00.007+02:00

rftgh
rft

Turcia... Vara lui 2009... Cea mai exotica amintire! :)

2009-09-11T12:55:00.014+02:00

tdyhjg
dtghjn Vedere de suuus... deasupra celor care ne-au gasit impreuna si ne-au pastrat la fel! ;)

Imaginea fiecarei dimineti... de la balconul camerei 1304... Cande Festival...

Spectaculoasele vase de croaziera din portul turcesc...

IZMIR...

KUSADASI...

CELEBRITY CRUISES!!!

"BOAT TRIP"! :)

KUSADASI, Turcia! Prima vacanta in Paradis... impreuna!!!

2009-08-28T22:40:00.019+02:00

Cu drag va invitam intr-o lume de vis...

KUSADASI
O camerista indragostita de indragostiti... ne-a luminat insoritele dimineti de vara... cu inimioarele ei albe... de prosop! :)

Adaland! Aici.. unde orice e posibil si permis! :)))

CANDE FESTIVAL... Un colt de paradis...

Unul dintre momentele eliberatoare... Cande Festival... august 2009!

Stramtoarea Dardanele (Canakkale) ! Intre Europa si Asia!

Salutari de pe litoralul turcesc al Marii Egee... celor mai dragi fiinte!!!

Cu drag si-un strop de dor... :)

Frumusete, celebritate, succes, implinire!!! Pacat ca nu-i de ajuns...

2009-08-13T13:39:00.011+02:00

Femeile cele mai frumoase!
Romania este o tara pe strazile careia vei intalni deseori femei foarte frumoase! In pozele ce urmeaza gasiti cateva fete/doamne... care in viziunea mea reprezinta cu succes FEMEIA in lume...
Valentina Pelinel, Simona Patruleasa, Alexandra Dinu, Andreea Raicu, Monica Barladeanu, Andreea Marin, Gina Pistol, Andreea Mantea si Nicoleta Luciu! Cateva dintre acestea, au, pe langa darul frumusetii de la Dumnezeu si alte calitati care fac o femeie cu adevarat puternica, indepententa, intr-un cuvant... "model" de urmat!
Tot ce am vrut sa reliefez cu acest post, este doar frumusetea celor mai mediatozate romance. Atat!
Despre inteligenta, faima sau viata pe care fiecare dintre ele si-a ales-o, despre barbatii pe care ii iubesc sau care le iubesc, despre masinile pe care le conduc si vacantele in care isi etaleaza scumpele haine... despre cartile citite, noptile pierdute si saloanele de infrumusetare frecventate... NU!
Nu, pt ca nu ma intereseaza... nu pt asta le-am pus pozele pe blog...
Le gasiti aici din simplul fapt ca sunt frumose. Foarte frumoase ...

2009-08-07T12:14:00.011+02:00

Versuri... tie...

2009-08-06T18:03:00.007+02:00

De nu s-ar termina nicicand
Povestile despre noi doi
De-ar fi sa mor cu tine-n gand...
Nu te mai cer-napoi...

Umbre mai crude ca atunci...
Si simturi inca-nfiorate
Dureri si suflete amortind
Si zambete crispate...

Oprit! Oprit e timpul intr-un loc
Si smuls. Cat sa mai rog la cer noroc?
Uitari... in inimi dezgolite...
De ce iubeam? De ce-mi erau nemarginite?...

Plecam...
Cu pasi timizi ne trecem toti...
Uitam...
De ce ne-am vrea si-n gropi de morti?...

Te rog sa nu-mi mai spui... nimic...
Nici n-am curaj sa te ascult
Ce amintiri sa vrei sa-mi lasi...
Cand am pedeapsa sa te uit?...

O adiere-nfrigurata...
Fiorul dragostelor mele,
Nisipuri vii... si vanturi tari...
Si tu... pururi prezent in ele...

FRUMUSETI

2009-07-30T12:35:00.008+02:00

fdgb
dfgdfg
Frumusetea e perceputa de fiecare dintre noi... altfel! Nu e obligatoriu ca ceea ce-mi place mie si-mi incanta privirile, sa-ti placa si tie la fel...
Insa cred cu tarie ca ce e frumos pana la stralucire, pana la Dumnezeu........ e FRUMOS pentru toata lumea!!!
Mi-a placut in aceasta viata tot ce-a fost frumos... barbatul frumos, cantecul frumos, ziua frumoasa, floarea, o mana... frumos intinsa... la momentul potrivit...

Imi plac copiii, ii iubesc... cu tot cu nevinovatia de pe chip, cu zambetul mai real decat orice e viu, cu sufletul neumbrit, inca... de povesti... Sunt frumosi doar pentru ca sunt!
dtyjkdtgyhtgdyhkmtgyh
dy

Iubesc florile... caci vad si-n ele aceeasi puritate, aceeasi lupta cu frigul... aceeasi revenire la viata... aceeasi culoare...
Iubesc tot ce e viu: natura, lacurile, marile albastrite de lumina soarelui, nisipurile fine, zapezile atat de albe... iarba, pomii proaspat inmuguriti...!

Si iubesc... oamenii... oamenii care iubesc frumos, care canta frumos... oamenii care cred in curatenia faptelor ce le savarsesc, oamenii care n-au limite in iubire... oamenii care imbatranesc frumos...

Si frumos imi place sa traiesc... sa ma inalt... sa iubesc... sa pastrez... sa cer... sa sper... sa uit... sa iert... SA MOR...

"Am chef azi"...

2009-07-17T10:07:00.009+02:00

Atat imi era de dor sa am chef sa scriu povesti aici...

Daca am mai revenit pe blog in ultima vreme, a fost doar pt. a nu va uita si a nu ma lasa uitata de voi... Poezii, cateva simtiri, urme de regrete, iubire sfarsita si-un bob de suferinta, caci asa reusesc eu sa uit... aproape numai asa... micile dezamagiri ce-mi intuneca sufletul...
Azi am chef sa scriu despre orice... dar sa scriu...

Aceasta vara trebuia sa fie cu totul altfel de cum a inceput... Se pregatea a fi una ceva mai simpla, un pic modesta, mai scurta... toate pe fundalul lacrimilor mele... frumoasa de mine, adormita in patul unor iubiri... timpurii... caci eu am ales asa...
Atat le-am prezentat de bine si de mult, ca deja le cunoasteti in detaliu!

Daca-mi amintesc bine, (caci mi-e lene sa ma uit in arhiva) unul dintre mai vechile articole descrie esecul iubirii mele incehiata acum cateva luni... 3 aproape...

N-am crezut ca acesta vara o sa ma gaseasca fara Ionut, fara planurile noastre de casatorie, fara obsedantele cautari pe internet dupa rochia de mireasa... asa cum n-am crezut ca o sa ma opresc din plans, ca o sa ma ingras (ajunsesem la 48 kg...) ca o sa topai ca nebuna de fericire gasind in cele mai simple lucruri motiv de sarbatoare...

Credeam in mine! Si m-am salvat! ; )

Sa stiti ca relatia mea cu Divinitatea este foarte speciala... si din acest motiv... niciodata n-o sa-L intreb: "De ce... EU?" "De ce... MIE?" "Pana cand?"
Nu! Ii multumesc pt tot...

Stiu, vb acum de parc-as fi... dar credeti-ma pe cuvant... sunt un om LIBER!!! Nu stiu daca cineva a simtit ce-nseamna libertatea... sau ce-nseamna sa-ti lipseasca libertatea...

Am zis libera? ...

Da, dar nu... singura! ;)

P.S Cea mai frumoasa libertate... e aceea in DOI, cand ti-o permiti in doi!!! :p

Heeei!!! Cred c-am uitat!

Am un chef nebun de viataaaaa!!! :D

"El Anonimo"!

2009-07-06T10:57:00.007+02:00

Gracias, quierido "Anonimo", por llenarme de paz, calor, amor y sentidos que hace poco... parecian recuerdos... faciles de olvidar!

Decía Victor Munguia:

"Volveré a ti una tarde parecida, en el mismo lugar, para que me digas "te quiero" mientras otro amante me envidia. Seré la razón de tus noches pobladas de estrellas y una luna que miras pensando en mí (...) Y seré otra vez aquel muchacho alegre que te juró amor eterno y nunca te olvidó"

Minunatele randuri de mai sus, au fost postate pe blog-ul unui mexican... boem... despre care nu stiu nimic: "El Anonimo" Rebelde!!!

Gracias! :)

http://misgritosysilencios.blogspot.com/2008/11/volver-verte.html

... "Sclipiri" ...

2009-06-29T08:46:00.007+02:00

(...) "Inca ma tem de tot ce-i nou...
Inca am frici de tanara fecioara,
Si-mi iau puteri din fiinte-atat de mici...
Despre cum... n-are rost sa doara..." (...)

("Sclipiri" , de Sidonia Popa)

She's ALESSIA!!! :D Mi vida loca!

2009-06-18T08:26:00.012+02:00

Cand niciun cuvant n-ar fi de ajuns, ramane sa prezint in fotografii... imaginea unei papusi vii: verisoara mea... Alessia! :*

Fotografiile sunt realizate in Toronto, Canada, cu putin timp inainte ca "divele" de 5 ani, sa-si inceapa mirificul spectacol de balet... pe jucausele scene canadiene!!! :)))

Tot ceea ce inseamna "backstage" :p ... putem observa si noi... spectatorii/telespectatorii :) din fotografiile de mai sus! :)

Cine a spus ca e usor sa fii... ALESSIA?!!! :)))

Fara ea!

2009-06-11T14:41:00.011+02:00

Fara ea

Sa nu regreti ca iar te-ai despartit…

Din voaluri de matase alba,

Ridica-ti rochia in maini…

Si las-o invartita… larga…

Si-alearga printre ploi de vara

Cu pletele-ti negre si lungi

Zboara, frumoasa cum ne esti…

Fara sa-ncerci sa fugi

Si fii desculta printre oamenii…

Care mereu te vor privi uimiti

Ce mai conteaza cine-s ei..

Cand voi ati murit fericiti?

Ia-o in brate: ai ales-o!

Saruta-i pleoapele usoare

Da-i mana de-acum pe toti vecii

Acum… ca n-o mai doare!

Si fa-te unul langa ea…

Oricat ar fi de rece…

Cand ai iubit-o ca pe nimeni…

N-o mai lasa sa-ti plece

Si cand veti fi atat de sus…

Sa ne iesiti prin razele de soare

Ca nu-i regret, nici urma de pacat

Pentru aceasta incercare

Acum esti libera sa crezi

Ca anii n-au tinut cu tine

Dar in vazduhuri draga mea…

Nu mai sunt lacrimi, nici ruine…

Iubirile se duc si vin…

Iar tu… esti cel inmarmurit

Ca unica femeie-a ta… s-a dus…

Intr-un moment nepotrivit!

Du-te departe…pleca in zari

Spre infinituri mai concrete

Si lasa-ne in urma glasul…

Celei mai dragi poete…

Minunile din viata asta iti dau aripi

Minuni… ce au intruchipat o fata…

Frumoasa ca-n povesti cu zane..

Ce nu va fi uitata

Era atat de mica-n palma ta..

Si-atat de des zburati nebuni spre cer

Cum sa rezisti sa n-o mai vezi?

Sa fii un prizonier?

Nu tremura de frigul mortii…

Primeste-ti anii eterni ce-or sa vina…

Iubiti-va in viata buna care…

N-are pacate… si nici vina…

Doar... de la capat!!! :)

2009-06-06T11:31:00.013+02:00

Eu nu stiu daca e bine sau rau... frumos sau rusinos... de fala sau de ascuns... sentimentul care renaste in sufletul femeii ranita de iubiri, jigniri, nopti calde devenite cosmaruri reci... minciuni mici care dor, pana rabufnesc in lacrimi sarate de dureri premature...

Nu cred ca iubirea NU mai naste atunci cand pierd... cand ma ratacesc in gandurile mele nervoase, in zilele insorite carora nu le mai vad lumina! Nu cred!

Ba din contra! Iubesc sa iubesc, asa cum iubesc sa traiesc... si sub cuvant de onoare marturisesc cinstit ca n-as renunta la viata mea... nici pentru Raiul de dupa...

Gresesc ca simt cum imi infloreste iubirea in suflet la putin timp dupa ce pierd o relatie frumoasa la inceput... mizerabila in final?

Gresesc ca zambesc dupa ani buni... inraiti de frustrarile din ochii... fostului?
Sunt altfel doar pentru ca indraznesc la modul cel mai frumos sa visez langa altcineva?
Merit dureri pentru ca incep sa iubesc altfel, alt om... alt barbat... cu chip de pusti teribilist? :)

Sau sa astept judecata celorlalti... caci n-am purtat "doliul" ,macar de "bun-simt" , al iubirii sfarsite?

Ei bine: NU!!!

Eu cu mine, am hotarat ca viata s-a schimbat atunci cand paginile unui capitol al vietii mele... s-au patat de mizerii nepermise... nemaimeritandu-si locul intre copertile romanului ce l-am scris timid... cu mana mea... cu sufletul meu... cu lacrimile mele...
Suferintele s-au sfarsit fara sa-mi lase urme... si eu sunt BINE!!! Anormal de bine, spun fericiti, cei ce ma iubesc oricine-as deveni in viata, stiindu-mi evolutia fiecarei povesti de dragoste!

Si impreuna cu ei si increderea ce mi-o transmit indiferent de hotararile mele, pornesc pe-un drum pe care am ajuns dintr-o intamplare... cu cativa ani in urma... Ciudat, nu?

Imi place sa-mi confirm in fiecare zi ca pe lumea asta nimic nu e "o intamplare" ... pentru ca intamplarile de azi... sunt doar pasii timizi de maine !!! :)

1 Iunie!!! "La multi ani" ,copilului din tine!

2009-06-01T12:47:00.010+02:00

Azi, de ziua lor, au venit insotiti de diriginta, respectiv invatatoare la sediul Institutiei Prefectului, raspunzand cu drag la invitatia pe care noi in calitate SI de gazde le-am facut-o!

Pentru putin timp ne-am simtit copiii rasfatati de altadata, chiar daca trairile acestea au fost datorita bucuriei lor!!!

A fost o zi plina... cu zambete, veselie, poezii, incredere si vise!

Copiii viseaza ca intr-o zi vor ajunge oameni mari... si... Dumnezeu stie... cine vor deveni... in randul celor de maine...?

Va multumim dragi copii... pentru felul cum reusiti sa rataciti zambete ajutate de ochi inlacrimati... pe fetele apuse de vreme, ale oamenilor pe care ii priviti cu atata admiratie!!!

Felicitari pentru inconstienta indrazneala de a visa orice pe lumea asta!!!

CAMPIONII EUROPEI!!! F.C. BARCELONA!

2009-05-28T12:39:00.016+02:00

"Somos los que siempre buscamos la porteria contraria!!! SOMOS UNO!"

Felicitari! Felicitari! Felicitari!!!

Cuvintele sunt de prisos, avand in vedere ca jocul de aseara al Barcei ne-a lasat muti pe toti...

Iata motivul pt care mai credem ca in lumea asta se joaca profesionist, cand geniile exista!!!

Sper sa faca ochii mari si fotbalistii romani... sa se trezeasca din euforia golurilor trase de par... in poarta celor mai slabe echipe... patronate de milionari... inculti... si sa-nceapa lupta ca niste profesionisti, nu ca niste pusti norocosi... ahtiati dupa bani!!!

Excelent meci, demn de Liga Campionilor!

Excelenti jucatori... demni de cupa pe care au inaltat-o fara suflare in maini... pe stadionul de la Roma: Victor Valdes Arribas, Lionel Andres Messi, Thierry Henry, Andres Iniesta... si ceilalti... !!!

Felicidades BARCA!!! Las mereces!

De todo corazon,

Sidonia!!!

Despre trairi de-o viata...

2009-05-20T14:37:00.007+02:00

Printre mii de lacrimi inghitite in timpul celor mai frumosi ani ai vietii... inteleg ca trezirea din ameteala oferita de impresiile iubirilor... trebuie controlata cumva... de ratiune...

Am scris si am si vorbit de cate ori am avut ocazia... frumos despre iubiri!

Numai ca iubirile, reusesc cateodata sa rasuceasca cutitase taiose in inima, pana la-nsangerare... de parca locul lor n-ar fi fost niciodata acolo...

Si tu suspini in taina, si mori incet pentru ca n-ai avut curaj sa te opresti cand parintii si prietenii tai se topeau privindu-te pe tine: victima iubirii tale...

Nici nu sti cate grseli ai facut! Oricum, si-acum "EL" iti reproseaza in continuu ca esti de vina tu... ca a facut totul ca tu sa fii fericita...

Si DA! Tu ai gresit... pt ca l-ai lasat la infinit sa faca ce vrea... si bun si rau...

De cate ori ti-ai promis ca vei pleca definitiv? De-atatea ori te-ai mai mintit odata... De cate ori ai jurat cu ochii imbibati in lacrimi ce-ti inundau privirile cuminti... ca n-ai sa treci si de-asta data? ...

De ce ti-era teama din nou, cand nu iubeai intaia oara?

De ce... cand stii atat de bine ca tot ce vrei tu pe lumea poate fi al tau doar pt ca... VREI TU?

De ce-ai ramas... de ce-ai plecat abia acum... ?
Dar... daca nu plecai nicicand? ...

Ce bine te gasesc acum!!! :D

Ce bine ca s-a luminat aleea... aleea aceea pe care ai calcat-o cu talpile goale de-atatea ori... alergand nebuna de teama pasilor lui ce te-ajungeau din urma...

Ce bine ca ti-ai limpezit ochii, de asta data cu lacrimi de fericire... cand atat te-au usturat sarmanele boabe de roua... fierbinti de durere, care parca te implorau sa le mai lasi in pace, in miez de noapte si-n zori de ziua...

Atata nebunie ai adunat in jurul tau...

Dar totusi azi, cu zambet strengaresc si ochi nelinistiti de felina...ai inteles cat AI GRESIT!!!

Ce bine-ti sta cu zambetul acela larg... cu care luminai casuta ta... straduta ta... inimile celor dragi... Ce bine-ti sta!!! ...

Cata lumina te-nconjoara... nici nu sti.. nici nu credeau ca te vor mai vedea asa!!!

Parintii tai... care ti-au fost aproape si cand au fost departe... tot EI, te-au adus iar...ACASA...

La tine acasa, unde e liniste... unde nu tipa nimeni, unde nu risipesti rimel negru pe obraji... unde nu-ti mai lipseste un fir din parul negru... precum cabanosul...

Incepi sa fii iar tu... si culmea: nici tu nu crezi!!!

Si n-ai mai plans...

Poate ca anii care te-au facut femeie, vor vrea la insistentele sufletului ...acum, usurat, sa te mai lase putin copil... poate ti-e dor, poate-ai uitat... fapt ce nu trebuia sa-l traiesti tu... Sidonia... NICIODATA!!!

Si vreau sa-i felicit cu inima-mpacata pe cei care au crezut ca POT... atuci cand n-aveam de unde sa adun puteri!

Si sa le multumesc... ca au facut imposibilul... posibil numai pentru mine... intr-o viata in care rugile nu-ti mai sunt ascultate decat de Dumnezeu...

Datorita voua: Mami, tati, Evi, Adina, Mihai, Ral... sunt eu... mare... AZI...

"Zambet de copil..."

2009-05-13T08:47:00.010+02:00

(...) "Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,

Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,

Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,

Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu." (...)

Mihai Eminescu - ( "Despartire" )

Te duci... de MIHAI EMINESCU...

2009-05-11T12:15:00.010+02:00

In numele libertatii si iertarii, iubirii si tradarii, credintei si minciunii... ramane poezia eminesciana, cea care reuseste la infinit intelegerea celor mai adanci si mari sentimente...

Traindu-mi ultimele amintiri ale unei iubiri divine pe care a-nvins-o... viata... invat sa cred ca lumea... nu s-a terminat aici... tocmai pentru ca... n-am inceput de-aici...

TE DUCI...

de Mihai Eminescu

Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.

În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.

Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci,
De-al genei tale gingaş tremur,
Atârnă viaţa mea de veci.

Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.

Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toţi anii s-or urma -

O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
In toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!

Poveste la final... by Sidonia...

2009-05-04T22:21:00.021+02:00

Din amintirile ce-ti las

Te rog sa o pastrezi cu tine
Pe-aceea care la sfarsit ...
Te-a-ndepartat de mine...

Si astfel sa-ncerci sa ma uiti
Fara pareri de rau...
Sau mari povete de final...
Cu ce-a ramas al tau!

N-ai inteles nimic in timp,
Oricate ti-as fi spus...
Stii doar reprosuri pana-n nopti tarzii...
Si sa-mi explici... ce insuti tu nu sti...

Daca ma-ntrebi ce fac de-atunci...
Sa stii ca eu sunt bine...
Am reusit in viata asta...
Sa rup un lant din tine...

Iata ca n-am murit, iubite...
Cum poate iti doreai... in minte...
Traiesc in ploi marete vara...
Iubesc apusuri cand se lasa seara...

Surprinzator!!! Ai replica zambind!!!
N-ai nicio sansa de-asta data...
Destul cat am crezut in tine...
Ieftina masca-mprumutata!

Promisiuni... si lacrimi seci...
Inca o sansa... impacari...
Atat imi sunt de-ndepartate...
Si-abia mi-au trecut ieri...

Stii ca am reusit sa zbor?!
Stii ce usor mi-a fost?
Nimic nu s-a-ntamplat cu tine...
In viata, cu vreun rost!

Si sunt departe de povesti...
Ce le-am gustat de parca n-aveau leacuri...
Cat de strain imi esti... de-acum...
N-as fi crezut, IN VEACURI!!!

Ramai cu bine-n lumea desenata...
De rozele culori ce-n suflet ti le las...
Sa ai noroc si multe sanse-n viata...
Chiar si-ntr-un ultim ceas...

P.S Fotografia atasata, apartine unui artist cu totul special: Catalin Chitucea!!! :)

Thanx! :P

Nemurirea... ( "A love so beautiful" ), by Sidonia Popa

2009-04-26T13:49:00.006+02:00

Si m-ai privit fara-ncetare
Minute lungi... iar pleoapele ti le-aplecai in jos
De teama intalnirii ochilor mai umezi azi,
Mai calzi, mai vii... ce-ncep a-mi deveni fricosi...

N-aveai cuvant rostit pe buze...
N-am auzit nimic: doar inimi impingand
In pieptul care-a respirat aerul rece
Si reusea-naltarea catre vant

Nu, nu-i nimic! Este normal sa zbori...
Sa te indepartezi de negrul ce il calci
Sa crezi ca vantul, cerul si pamantul...
Incep sa-ti fie camarazi...

Iubeste-ma! Crede in mine: toata
N-ai timp sa mori, ai timp sa simti
N-ai ani care te-ngroapa...
Si suflet sa ma minti...

Ai boabe de iubiri... in palma ta...
Ai zambetul ce isi dorea pierirea...
Cum ai putea sa n-ai curaj...
Sa-ncerci cu mine nemurirea?!

Da-mi mana ta... ce-ti tremura de parca ai iubi intai...
Si urca... mergi departe
Intr-un vazduh ce tremura ca marea
Adio ani care-ati trecut...
Primeste-ti binecuvantarea!!!

Autor: Sidonia Popa

A beautiful SPRING!!!

2009-04-20T21:06:00.008+02:00

sesgsgs

PASTELE ortodocsilor!!! Sarbatoarea primaverii!

2009-04-16T11:07:00.006+02:00

Cred in prieteni, in vindecarea adusa de lacrimi... rasete si povesti impartasite si in legaturi formate din incredere si adevar!
Cred in puterea mainii ce o strange pe alta in clipe de durere... si in miracolul zambetelor si imbratisarilor spontane.
Cred in divinitate si mai cred ca orice poate fi frumos pe lumea asta, cate vreme lupti pentru tine!!!

Paste fericit, tuturor oamenilor de pe pamant!!! Sa aveti parte... de SANSA...

Happy Easter!!!
SIDONIA MADALINA POPA

ZIUA INTERNATIONALA A RROMILOR!!! 8 aprilie 2009!!!

2009-04-08T20:14:00.007+02:00

aaghj

ggj

Intr-o zi de aprilie... in primavara lui 1971... englezilor le-a venit ideea de a sarbatori in fiecare an Ziua Internationala a Rromilor.

Dincolo de kitch, dincolo de vulgaritate si prost gust, dincolo de mila si cersetori in straie sclipiciose si urat mirositoare, seminte scuipate pe cele mai celebre bulevarde din lume... gasim tiganii sau, daca vreti, rromii... frumosi, talentati, cantareti, OAMENI!!!

Am cunoscut in timp tigani din toate categoriile, si nici macar cei mai nepoliticosi nu mi-au lasat un gust amar...

Nu vreau sa dezvolt subiectul acum, dintr-un singur motiv: CRAIOVA-DINAMO, pe Ion Oblemenco!!!

Olteanca din mine urla cu succes si ma-nvinge: nu-mi pot lua ochii din televizor!!!

Deje 1-0 pt noi!!!

OLTENIA ETERNA TERRANOVA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! :D

FORTA STIINTA E!!!... LUMEA SE-NTREABA DE CE?!!! :)))

!!!

2009-04-08T20:12:00.002+02:00

PABLO NERUDA - Poema 20 - in limba romana

2009-04-03T09:49:00.004+02:00

Am promis ca o sa fac traducerea... si in putinul meu timp liber... o sa-mi tin cuvantul! Iata, deci, versurile poemelor lui Pablo Neruda... in limba romana...

Poemul 20

de Pablo Neruda

"Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa scriu de exemplu: "noaptea este instelata, si astrele stralucesc... albastre... de departe"
Vantul noptii suiera langa cer... si canta...
Pot scrie cele mai triste versuri, in noaptea asta...

Eu am iubit-o... si cateodata si ea m-a iubit...
In nopti ca aceasta, am avut-o in bratele mele...
Am sarutat-o de-atatea ori, sub cerul INFINIT...
Ea m-a iubit... si cateodata si eu o iubeam...

Cum sa nu-i fi iubit ochii aceia mari si ficsi?!
Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa ma gandesc ca nu o am,
Sa simt ca am pierdut-o...
Sa aud imensitatea noptii... cu atat mai imensa cu cat sunt fara EA...
Si versul acesta...cade peste suflet...
Ca .....................

Ce conteaza ca iubirea din mine n-o mai poate privi?
Noaptea e plina de stele... si EA... NU E CU MINE...
Asta e tot! In departare... cineva canta! In departare...

Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea EI...
De parca... pentru a mi-o apropia... privirea mea, o cauta...
Inima mea o cauta...
Si ea... NU E CU MINE...
Aceeasi noapte alba... aceleasi fapte....

"NOI" , cei de atunci... nu mai suntem aceiasi...
NU O MAI IUBESC, este adevarat... dar... cat am iubit-o...
Vocea mea, cauta parca vantul... pentru a-i atinge auzul...

A ALTUIA!!! Este "a altuia" ... cum era inainte a saruturilor mele?
Vocea ei, corpul ei conturat clar, ochii ei infiniti...
N-o mai iubesc, este adevarat...
Dar poate... o mai iubesc...

E atat de scurta iubirea...
Si atat de lunga UITAREA...
Pentru ca in nopti ca aceasta... am avut-o in bratele mele....
Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea ei...

Chiar daca aceasta ar fi cea din urma durere... pe care ea mi-o provoaca...
Si acestea ar fi ultimele versuri pe care le scriu..."

Traducerea: Sidonia Popa

...

2009-04-02T16:18:00.005+02:00

RECUERDOS DE LEJOS...

Me condenaste al silencio
Sin importarte que sentia...
Que quieres? Dejar de amar la vida...
Como no fuera mia?

Jamas!!!
Amo vivir... como ame amarte a ti...
Sigo adelante no atras
Por cuanto me hiciste sufrir...

No vuelvas... no lo intentes...
Quien cres que te recivira?
De donde tanta confianza
En un amor perdido ya...

No se que te imaginas
No se que represento yo por ti
Pero el amor es tan sagrado...
Que tu jamas vas a vivir!

Y al pensarlo un segundo...
Tu si me amaste mucho...
Pero al cambio de este amor...
Yo... aun lucho

Y estoy canzada...
Como dijias que canzabas tu...
Pero en embargo fracase,
Fui yo... o fuiste TU?! ...

OLVIDAME!
El macho que ai en ti: si puede!
AREPIENTATE!
Soy la mujer de otro... HOMBRE!!!

Escrita por, Sidonia Madalina Popa

P.S Videoclipul atasat acestui articol... este unul... impresionant... iar voi o sa va dati seama de acest lucru... Iar pentru cei care nu inteleg in totalitate cuvintele rostite din scrierile lui NERUDA, in limba spaniola... promit ca maine, o sa revin pe blog... cu traducerea textului in limba romana!
Desi am convingerea ca versurile scrise de Neruda,imi vor eclipsa poezia... va recomand din toata inima sa-l cititi pe PABLO NERUDA!!! :)

Asta daca, nu vreti sa adaugati o pierdere" in colectia voastra de amintiri...

Cu drag, celor mai fideli cititori...

...

2009-03-31T10:21:00.004+02:00

UN SIGLO

Me parecio un siglo el tiempo
Que no te tuve cerca a mi...
Tambien come me fue dificil
Decir palabra sobre ti

Te fuiste solo... y triste, y enojado...
Yo no te dije nada... si...
El tiempo que me hiciste dano
Dejo mil huellas sobre mi

La vida no me ha sido facil
Tampoco los amores
Los anos tristes de orgullo,
Me dieron angeles, valores...

Tu sigues en mi mente...
Talvez presente en mi corazon...
Pero merezco las caricias...
De otro GRAN SENOR!!!

Escrita por, Sidonia Madalina Popa

Mesajele frumoase de la voi, m-au facut sa mai vreau!!!
Si am mai scris o poezie... de asta data in limba spaniola... :) Sper s-o-ntelegeti si sa va placa la fel ca si cealalta!

CONSTELATIA STELARA!!!

2009-03-27T10:30:00.008+01:00

Cand bratele mi-am ridicat spre constelatia stelara,
Desprinse parca, de un trup infrant...
Am inteles din semnele divine:
Ca n-a mai ramas mult...

O clipa in genunchi sa ma asez
O clipa... sa ma rog la ingerii din cer,
Pacatul feminin ce il platesc...
M-a destramat, mi-a luat visul rebel!

Si-au rupt in mine aripi dezmortite
Din ierni geroase ce m-au inghetat
Priveste-n ochii mei curgand ca raul...
Din care ani de-a randul ai gustat..

TE IERT...
Si mi-e de-ajuns c-o stiu doar eu,
In fata ta raman "oricare"...
Iertata doar de Dumnezeu!

Adu-mi ofrande, adu-mi flori...
Si roaga-te cu mine-n brate
Priveste cerul plin de astre lucii...
Iubitul meu... tu n-ai vrut ziua nuntii!

Obtine-ti doar cuvinte de dispret,
Si de adio si de urme reci dar sfinte...
Uraste-ma caci stiu ca poti...
Desfa-te de vesminte

Atinge-mi mainile firave,
Si parul lung... suvita cu suvita,
Iubeste-mi amintirea deja veche...
Ce-n lumea celor ce-au iubit...
N-A MAI AVUT PERECHE!!!

O poezie sensibila, scrisa in 5 sau 7 minute.... pe care n-as fi publicat-o niciodata pe blog.... daca nu constientizam ca place multora!
Sper sa va placa si voua... pana la urma pentru voi exista ea aici! :)

2009-03-17T09:57:00.009+01:00

Ranca! Ultima zi de iarna, pe partie... la cote inalte! 28 feb 2009!

2009-03-02T12:40:00.002+01:00

Cadoul de Martisor!!!
Frumos inceput de primavara!!! :))))))))
Ranca, Gorj.... 28 feb 2009!!!

2009-02-26T21:04:00.003+01:00

"La multi ani, MAMI!!!"

2009-02-17T12:42:00.002+01:00

Multumim pentru faptul ca existi!!!
Esti minunata si iubita!!! :)

Pentru tine, mami!!!

2009-02-17T12:19:00.002+01:00

:* This song is dedicated to you!!! We love you, our friend! Our BEST FRIEND!!!

Oh... dear MAMA...

2009-02-17T11:33:00.009+01:00

"Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur, dar vom trai vesnic prin ceea ce daruim."
Douglas M. Lawson

17 februarie 1966... in urma cu 43 de ani...

"LA MULTI ANI, MAMI!!!"

Felicitari pentru tot ce ai realizat in viata asta care de atatea ori te-a lovit... pentru a te mangaia mai apoi... devenindu-i pamanteanul preferat!

Multumim ( si evident vorbesc si in numele Evelinei) pentru toata prietenia neconditionata oferita de tine... de care ne bucuram dintotdeauna, pentru mentalitatea dobandita odata cu "maturizarea" noastra (dar de la Dumnezeu) , pentru grija purtata inca din prima zi... pentru sprijinul mai ales moral... multumim pentru TOT ! Si TOT... inseamna TOT!!!

Ma bucur pentru ca esti fericita cu tot ceea ce ai... si sper ca aceasta declaratie, sa-ti vina la fel de bine precum felicitarile de 8 Martie... facute manual... in clasele primare, la indemnul invatatoarei! :)

Esti foarte tanara... nu degeaba te adora toti prietenii nostri adolescenti... nu degeaba ti-ai facut "ginereii" mai prieteni decat noi :))) nu degeaba te remarci oriunde te afli!!!

Asa vrem sa te avem mereu: tanara, frumoasa, dar mai presus de toate sanatoasa!

Sa nu-ndraznesti sa uiti replica mea din clasa intai, rostita la cei 6 ani jumate' pregatita cica... de examenul la desen: "Nu mi-e frica, nu mi-e frica, am cea mai frumoasa mamica!!!" :))) :P

Happy birthday, my dear MAMA!!! BRIGITTE!!!
Te iubesc!!!

"Norocul tine cu cei curajosi si puternici!"

Sidonia! Amazing photos, amazing video!

2009-01-28T15:29:00.002+01:00

A gift from my man... thank you baby... you make me be AMAZING! :)

Lui FLORIN PIERSIC: "Ramai, daca poti, NEMURITOR!!!"

2009-01-26T11:22:00.004+01:00

"Acestui om, acestui sfant al scenei din teatrul romanesc, acestui zeu al filmului.... pentru FLORIN PIERSIC.... lui... personal ii multumesc pentru ca mai exista si-l asigur ca oamenii... s-au oprit la filmul lui!!!
Ropotelor de aplauze, lacrimilor, zambetelor le-a raspuns cu vocea-i tremuranda... zeci de ani la rand...
Mai fa-ne fericiti, macar un secol, mai da-ne o speranta... ca NEMURIREA nu e doar un vis... intr-o poveste nesfarsita!"
Sidonia Popa...

BARACK OBAMA! Our time for change has come? CHANGE CAN HAPPEN?

2009-01-21T11:18:00.008+01:00

Nevrand sa parem naivi inca o data in fata politicienilor tarii si lumii... speranta ne ramane macar in sufletele prabusite de dureri, pierderi, amintiri ale anilori ingropati in istorie. Incercam macar sa speram intr-o schimbare si in disperarea de a se infaptui: credem!

Mi s-au confirmat spusele chiar ieri, cand urmarind pe micul ecran transmisia directa de la Washington DC, aceea care avea ca scop ceremonia de investire a lui Barack Hussein Obama, cel de-al 44-lea presedinte ales al Statelor Unite ale Americii, in 4 noiembrie 2008!

2 milioane de oameni adunati din toate colturile lumii, au venit sa planga, sa rada, sa aplaude si sa aclame!
"Visul american" al multora s-a implinit, odata cu venirea lui Obama la Casa Alba! Si nu ne referim numai la americani sau la negri ci vorbim si despre europenii care il iubesc si in el vad adevarata si prima schimbare din viata lor!

Iata cum poate acest afro-american, despre care juram ca are 35 de ani, la cei 48 de ani! impliniti in 4 august anul trecut, sa faca "spectacol" in sufletele pamantenilor de pretutindeni!

Marturisesc cinstit ca sunt cucerita la randul meu de popularitatea lui, de stilul pe care si-a propus sa-l adopte, de fiecare aparitie demna de ropote de aplauze, de zambetul care ascunde povesti si care scrie istoria omenirii...

N-am sa cred cu tarie, insa, ca Obama va infaptui minuni, dar... iata ca nu fac exceptie si mai sper ca poate, intr-o zi... Romania va fi un stat civilizat, care ne ofera conditii de trai decent si nu numai!

And if you said "CHANGE CAN HAPPEN" , than... show us, Barack! We really need a change!!! :)

Trecut si prezent

2009-01-16T19:23:00.012+01:00

Nici nu mai stiu cat timp a trecut...

Nu cred sa fi uitat ceva... si totusi, atatea lucruri imi sunt straine si indepartate....
Mi-am apropiat distantele... dar mi-am uitat multi dintre prietenii copilariei...
M-am certat cu timpul... pentr a-l face prieten cand am avut nevoie de el...
M-am rupt de lume, pentru a ma-mprieteni cu mine...

M-am ratacit pe strazi udate de ploi de vara... ploi calde de vara,

Mi-am demonstrat ca pot sa am orice pe lumea asta... ca pot SA PIERD orice... in viata asta...

M-am aplaudat pentru cate dorite mi-am implinit... dar m-am mustrat pentru cat am gresit... chiar si cu voia mea...

Mi-am promis ca n-o sa plang pentru nimic, niciodata...
Daca stiam cat ma insel!!! :(

Mi-am dorit sa vad ce mai scump si sfant pe lumea asta...

M-am iubit pe mine... si,

M-AM INDRAGOSTIT... cand n-aveam niciun vis de iubire inflorit in sufletu-mi amortit de ierni geroase... pe care veri caniculare nu l-au dezghetat...

Am ras de fericire cand mi-a zambit soarele pana mi-a colorat pielea...
Am plans cand ploi neasteptate... mi-au sters lacrimile nascute pe obrajii inrositi de gandurile iubirilor patimase...

Si am crezut: intr-o viata ca o poveste pe care n-o mai aud de ani si ani... in prietenii frumose care s-au dovedit minuni de-o clipa... in iubiri... si Doamne, cum mi-au mai trecut...

Am mai crezut in vise... si am visat... si m-am trezit... dar numai pentru visul urmator... si cat mi-e dor... cat mi-e de dor...

Si poate tu... cel ce-mi citesti povestile... ce-ti rupi din timp pentru-mi asculta mie sufletul... n-ai simtit nimic din toate astea... sau poate le-ai trait pe toate...

Sa nu crezi ca regret catusi de putin ceva din tot ce sunt... din ce am devenit conform dorintelor mele si ale parintilor mei: NU!

Regret ca azi... nimic din toate cate-au fost nu vor mai fi... regret ca traiesc intr-o tara pe care o iubesc... dar care nu ma lasa s-o ador.... nu ma lasa sa ma mandresc cu faptul ca pamanturile ei... m-au facut mare si pe mine... ca si pe tine...

Sunt intoxicata de mizeriile foarte promovate pe micul ecran, de oamenii de televizune neprofesionisti... noroc cu cele 2 sau 3 exceptii... de clasa politica din Romania care nu e capabila sa incurajeze... macar un vis... visul oamenilor care fac tara asta vie!!!

Suntem atat de multi si totusi putini... suntem atat de frumosi... dar iata... suntem doar pentru noi!!!

Intr-o tara care iti da toate motivele sa nu mai ai tupeul sa visezi frumos... indraznesc sa cred ca doar iubind, razand... bucurandu-ne de orice mugur inflorit... traind cum vrem... ne vom numi OAMENI FERICITI!!!

Desi iarna n-a fost prea alba... sa asteptam primavara cu tot cu viata ei!!! :)

Departe de casa, aproape de vise: Sarbatori de iarna la Budapesta!

2009-01-04T14:39:00.026+01:00

add "Piata Eroilor!" Era un ger cumplit, dar... ca niciodata... nu l-am mai simtit! Am facut poze, am ras, am sarit in sus de bucurie! Am trait frumos...

:) Prima intalnire cu zapada!!! Era dimineata... era alb... era inceput de viata!!!

Eram chiar la castel!!! Acest coltisor, ofera o panorama de vis... iar eu, n-am putut sa ratez nimic: m-am fotografiat peste tot! :) Timp sa am, sa va arat si sa va povestesc tot ce am trait...

BUDA CASTLE! Iar background-ul, este asigurat de "Podul cu lanturi" si Parlamentul Ungariei!

Fiecare pod ce desparte Buda de Pesta... este senzational, dar in lista preferintelor mele... cel cu lanturi este fruntasul! :)

Acelasi muzeu! Aceeasi frumusete! :) Iar eu... credeti-ma... am stat numai cu ochii mari... nu mi-a fost usor nici mie, dragilor!!! Aveau aia niste fete... :)))

Mamutul! :))) Adorabil!!! Pe cat de mare, pe atat de pui! :*

"Mammut! " Am avut o tentativa, dar nu, nu m-am urcat in spatele lui!!!:)))

Eram in fata Parlamentului, dar pentru ca spatiul nu permitea... lui i-am facut o poza pe de-a-ntregul... de peste Dunare!!! :) Iar zambetul inghetat de pe fata mea, este rezultatul imaginii din fata ochilor! Incantator!

Statuia asta era pusa de-a dreptul aiurea... dar ii statea asa de bine! M-am cam indragostit de ea! :P

Uite cata frumusete!!! Ador podoabele, oriunde ar fi ele puse... cu bun gust, evident! :) Iar marele William Shakespeare... m-a plimbat in lumi diferite... o noapte-ntreaga...

Iata-l: Parlamentul! Nespus de frumos si impunator! Cu toate astea, n-am ezitat sa spun ca-l vad facut, parca... din frisca!!! :)))

2008-12-22T14:44:00.008+01:00

2008-12-11T15:16:00.011+01:00

2008-12-03T14:13:00.026+01:00

2008-11-11T13:32:00.013+01:00

Cat este de nociv COMPUTER-ul? Cat suntem de constienti?

2008-11-03T14:15:00.007+01:00

Niciodata nu mi-au placut materiile fixe, informatica... ce sa mai spun de matematica, sau fizica ori chimia....
Pentru mine sa stai la computer era o idiotenie prin clasele gimnaziale, ba chiar profitam de orice ocazie... sa mai citesc cate ceva... ori sa ma invoiesc pt a-mi continua planurile artistice!
Ma rog, in continuare sunt de parere ca prea mult "calculator" strica... dar iti mai si rezolva treaba...
N-am avut calculator pana acum un an... decat la serviciu... nepasionata fiind de navigarea pe internet... asa-mi planificam timpul de bine... incat calculatorul mi-ar fi fost piedica...
N-o sa-i inteleg pe aceia care sunt in stadiul avansat de degradare .... nu datorita computer-ului... ci datorita lor!!! Aceia care isi servesc micul-dejun, sau pranzul... ori cina de 3 dimineata... deasupra tastaturii...
Oamenii bolnavi, obsedati de jocuri pe calculator, sau indobitociti de filme pt adulti... sau convorbiri interminabile pe messenger...
Fara sa-mi propun a jigni pe cineva... lansez acest material, tocmai din dorinta de a trage un semnal de alarma catre toti tinerii acestia... care vor imbatrani cu ochii rosii si umflati in fata computer-ului...
NU-i normal!
Vorba celor de la "Academia Catavencu" , asa cum "intr-o tara normala oamenii isi fac dus in fiecare zi" , la fel cred... ca oamenii normali ar trebui sa constietizeze cat de nociv este calculatorul... atunci cand se va abuza de sederea in fata lui...

Am intalnit un asemenea caz... este vorba de un baiat, caruia n-o sa-i scriu numele, baiat care n-avea nicio problema, nicio grija, ba din contra... viata l-a ajutat sa se bucure de tot confortul de care nu se bucura oricine la 20 de ani...
Si totusi... a reusit sa piarda tot ce avea (nemeritat, ce-i drept) datorita faptului ca "pasiunea obsesiva" pt jocurile favorite... l-a desprins de lumea reala, transpunandu-l intr-o alta... care l-a idepartat pana si de el, insusi...

Am vazut copii de 6, 7, sau 8 ani, petrecand ore bune in fata calculatorului... nu stiu de ce parintilor le este teama sa le refuze orice placere printisorilor! De ce n-au intelepciune sa priceapa ca "ceva mai mult" poate fi "prea mult" si ca astfel reusesc involuntar sa-i imbolnaveasca?

M-as bucura sa stiu ca acest mesaj ajunge acolo unde mi-am propus... si pentru asta ma voi ocupa personal de promovarea sa!

Indraznesc sa sugerez tuturor sa-si petreaca timpul DOAR cu folos in fata computer-ului... si o spun din proprie experienta!
Nu credeti ca o plimbare in parc in timpul liber este un "plus" la sanatatea noastra?
Stiti ca orele petrecute in fata calculatorului, cu deosebi in timpul liber... vor "ajuta" in sensul negativ organismul nostru sa-si piarda vitalitatea?

Si daca stim... atunci trebuie sa luam atitudine, nu numai in ceea ce ne priveste pe noi... ci si atunci cand ne referim la semenii nostri!

Sper sa avem rezultate! E foarte important!

Pentru copiii saraci din Romania, am inceput campania: "UN SUFLET FERICIT!"

2008-10-25T00:29:00.014+02:00

Si daca anterior acestui material am postat un altul care vizeaza strict copiii neajutorati din Romania, m-am gandit foarte serios la tot ceea ce presupune cel mai mic ajutor din partea noastra, celor care ne permitem "ceva" mai mult decat ei...

Revin la ceea ce exprimam in scris... si fac un apel catre voi!

Se poate!
Tot ceea ce vreau este sa punem "mana de la mana" si sa luminam cumva existenta catorva suflete de copii! Ganditi-va doar ca sunt fiinte nevinovate, care pana acum n-au facut nimic in viata lor, decat sa ... traiasca si sa spere: ca-ntr-o zi o sa-si cumpere suc si chips-uri, ciocolata cu capsuni si multe fructe... jucarii si rechizite atunci cand aleg sa mearga la scoala...
Mai ganditi-va ca in anotimpurile friguroase, le lipseste un pulover sau o pereche de pantalonasi care sa-i incalzeasca macar cat sa uite ca soba... ei, n-au...

Nu-ncerc sa conving pe nimeni... incerc doar sa cer ajutor pt EI, cei multi! Asta este o chestiune destul de frecvent disputata pe micile ecrane, si am convingerea ca sunteti martori si voi, la nenorocirile astea...

ORICE ajutor este binevenit! Eu am inceput aceasta campanie, strangand hainute pe care nu le mai port, incaltaminte aproape noua care nu-si mai are loc in dressing-ul meu, foarte multi saci cu hainute (depozitati la Izvoare, la tara) de cand eu si Evi eram mici sau jucarii pe care nu le mai privesc de multa vreme...

O sa-ncep campania mea cu acei copii care traiesc in judetele Mehedinti si Dolj... in special copiii de la sate vor fi primii fericiti! :) Nu e greu de ghicit de ce aleg sa-ncep cu aceste doua judete din Oltenia... acest fapt neinsemnand ca ma voi opri aici!

Cu cat vom fi mai multi, cu atat vom fericii mai multi copii... si de ce nu... batrani, care ma sensibilizeza, intr-un mare fel...

Recompensa... este satisfactia facerii de bine! Nici nu stiti ce calitati dobandim facand BINE... intr-o Romanie in care principalele teme abordate pe la televizor sau in presa sunt: agramaticalitatea, crima, furtul, violul... cinismul sau prostitutia de la varste fragede...

Si ca si cum n-ar fi suficient, aceste "vedete" sau "persoane publice" din Romania mai nou... adopta... auzi ADOPTA copii la distanta!!! Cea mai mare aberatie si dovada de lasitate... indraznesc sa spun!
Numirea asta de "mama la distanta" nu le obliga la nimic... desi sustin "divele" ca-i sponsorizeaza pe bietii copii asiatici... Banii, nefiind o problema pt ele... sa zicem ca ajung la acei copii, dar responsabilitatea lor este egala cu "0"!
Imi vine rau cand vad mizeriile astea... Ideea e ca daca intr-adevar iti doresti sa ai grija de un copil... e plina tara asta de nevoiasi!!! Dar "divele" ... ce stiu? Ca Angelina Jolie e preocupata de asa ceva... si trebuie sa fie si ele! Diferenta e ca Jolie ii ia acasa... nu-i sponsorizeasa de la mii de km departare...

Nedorind sa ne aruncam in "turma" acelora care fac un bine de dragul publicitatii ieftine... mizez pe fapul ca suntem inainte de orice ... OAMENI!!!

Deschide-ti inima, pentru campania: "UN SUFLET FERICIT!"

Visand la NORI de CIOCOLATA, cu sufletele ... prabusite...

2008-10-21T13:58:00.008+02:00

Senini, gingasi, blanzi, frumosi, curati si neatisi de vreo urma de rautate, intr-o viata care nu a oferit prea multe frumuseti bobului lor de copilarie... COPIII saraci din Romania, zambesc si sar in sus de bucurie, cand strainii le calca pamantul unde-si petrec si ei... viata...

Asa cum ii vedem... cu hainutele rupte si murdare, cu obrajii rosii de-atata alergatura, cu manutele manjite de pamantul din care isi "construiesc" palate, tragand de cate-o papusa gasita la gunoi... copiii acestia traiesc fiecare zi din viata lor... la fel...

N-au posibilitatea sa-si aleaga jucarii, sa pofteasca dulciurile preferate, sau sa-si cumpere ghiozdan cu Spiderman si Barbie... Lor, viata nu le-a oferit avantaje... ei se multumesc cu ceea ce au (atat cat este de putin) doar pt ca nu stiu cum este, altfel...
N-au pretentii... insa sufletele lor, impietresc atunci cand in jur... alti copii mananca ciocolata si beau suc natural... de fructe...

Si nu e drept... pentru ce ne nastem "egali" , doar ca diferenta de trai pe parcursul vietii, nu numai ca se vede... te dezgusta!!!

Copiii astia n-au cum sa-si procure singuri ceea ce vor, pt ca sunt mici... dar oare, crescand, fara educatie, fara bani si conditii civilizate de trai... vor putea supravietui, isi vor putea intemeia o familie?
DA! Doar daca, parintii lor se numara printe aceia care si-au pastrat gandirea verticala... fara sa permita mizeriei sa le afecteze sufletul si mintea... destul le invadeaza existenta! Altfel... vor inmulti numarul acelora care spala parbrizul masinilor... la semafor... fereasca-i Dumnezeu de vreun handicap fizic...

N-as fi scris acest material, daca nu m-ar fi "impins" ultimele stiri care au tras un semnal de alarma ... si celor mai mici si neprofesioniste trusturi...

Salariile parlamentarilor si hotilor din Romania!

Aud stupefiata cum nu stiu ce mare "domn" de pe la Electrica... nu castiga sarmanul, decat 55.000 EURO/luna (iertati-ma: "castiga") pt ca n-a rezistat decat 2 ani...ani in care si-a umplut buzunarul cu peste un milion de EURO... Sau Orban, care reuseste intr-un mod inexplicabil sa ma enerveze cu fiecare aparitie... ce sa mai vorbim de cei mai mediatizati oameni politici de la noi... pe care nu i-am vazut decat de 10-15 ori pieptanadu-si smocul din chelie sau cascand cu gura pana la urechi randuiti ordonat pe scaunele din Parlamentul Romaniei, satui de sedintele zilnice... !

N-as vrea sa intru in discutii politice, dar comparand stilul de viata al acestor paraziti politici (stil de viata nejustificat) cu ceea ce tariesc bietii copii de la sate ravnind la o ciocolata in toata copilaria lor... n-ai cum sa ramai indiferent...

Ideea e ca trebuie ajutati! Nu sunt vinovati pt nimic... iar noi, cei "norocosi" avem posibilitatea s-o facem!

Cel mai mic ajutor din partea noastra, este o binecuvantare pt micutii... care in afara de VIATA si BUN-SIMT... n-au NIMIC... :(

Amintiri... si dorul de PARIS...

2008-10-04T15:11:00.003+02:00

Aud destul de des foarte multi tineri, prieteni sau simple cunostinte... ca viseaza ca-ntr-o buna zi, sa ajunga la PARIS...

Si mi-ar placea ca fiecare dintre ei sa-si implineasca acest vis...

PARISUL este cu adevarat un vis implinit...

Am ajuns acolo, in urma cu aproximativ 2 ani... N-a fost nimic pregatit... din contra...bani de excursii n-aveam in ziua aia, apartamentul meu era in renovare, eu dormeam pe la o vecina de vreo saptamana... sora-mea la prietena ei... biata mami cu tot praful prin casa si muncitorii pe cap... totul era cu fundu-n sus, ar fi fost culmea eu sa-mi fac planuri de calatorie... si ce calatorie...

Cu nervii intinsi la maxim, nerabdatoare, hainele in saci de plastic, fardurile... pline de praf, desi eram obsedata sa le pastrez neatinse... primesc intr-o joi un telefon de la niste amici din Bucuresti... care, deja in drum spre Severin, ma intreaba chicotind: "Hei Sid, mergi cu noi la Paris?"
Inchipuiti-va ca am inceput sa rad ca nebuna :) ce glume fac prietenii mei... chiar cand eu am viata data peste cap (asa priveam eu... dezordinea din casa) , probabil pentru ca sunt obsedata de curatenie... altfel... n-as intelege...

Intinzandu-ma la "taina" prin telefon, incerc sa inteleg daca se glumeste sau oamenii astia chiar ajung in 2 ORE!!! la Severin, si asteapta sa ma ia cu ei... la PARIS!!!

Si da, vorbeau serios... in 2 ore ajungeau la mine, iar eu trebuia (daca doream, evident :) ) sa le onorez invitatia spre Franta!
Voi ce ati fi facut in locul meu?

Va spun ce am facut eu: in cea mai mare viteza pe care am prins-o vreodata in viata mea... am inceput sa-mi strang bagajele. Era vorba de o vacanta de 2 saptamani... Am uitat sa va spun, ca pe vremea aia eu lucram la banca... dar atat sunt de zapacita, incat, am lasat-o tot pe mami... sa-ndruge niste minciunele... de dragul distractiei fetei... iar eu... dupa ce mi-am terminat dusul de dinaintea plecarii si de adunat hainele de "te miri unde" , am plecat nebuna de fericire in FRANTA!!!

Nu eram la prima iesire din Romania... cu un an inainte fusesem o saptamana la Halkidiki, in Grecia! Frumos, mi-a placut... dar nu se compara cu "buricul" Frantei... de fapt... pana nu vezi Parisul... poti vedea orice... n-ai vazut TOT...

Calatoria a fost o nebunie... experienta pe care am trait-o eu.. nu se compara cu nimic... Ajunsa in Timisoara, pt a face asigurarile medicale... mi-am sunat prietenele, pt ca de acasa n-am mai avut timp... orice secunda era pretioasa... Erau socate de vestea primita, desi sunt omul surprizelor... una dintre ele chiar ma asteptase o jumatae de zi la ea :)))

S-au bucurat pt mine... si mi-au dat un sfat: "Sa nu te mai intorci!" :)

M-am intors, dar altfel de cum am plecat: am venit bogata... bogata spiritual, fericita, parca plina de ceea ce inainte cu o zi... imi era cunoscut doar din carti citite si geografie invatata pana noaptea tarziu!

Parisul e un vis! Un vis pe care l-am implinit, dar n-as refuza sa-l mai traiesc o data, si inca o data... de fiecare data cand as avea oportunitatea sa o fac!
Am fost cazati la Rouen, in apropiere de Paris, dar zilnic aveam program de vizita a Parisului!

N-are rost sa enumar aici toate monumentele si punctele de atractie turistica pe care le-am vazut in Paris... le stiti prea bine pe toate... asa le stiam si eu, si tocmai din acest motiv, bucuria a fost colosala! Eram in fata catedralei Notre Dame... numai eu si... noaptea... stim cat am visat sa pot sa-mi rasfat privirile in fata uriasei catedrale...

Am avut un sentiment ciudat, o data ajunsa in fata turnului Eiffel... am izbucnit in plans! Stiam de ce... insa privindu-l minute in sir, cu lacrimile neoprite pe obraji... m-am convins ca trebuie sa ma linistesc, si asa am facut... am zambit si l-am privit fara oprire, timp in care prietenii mei isi faceau poze care ma
orbeau... Era noapte... caci turnul nu e spectaculos decat noaptea... l-am vazut si pe zi de multe ori... insa, cu exceptia inaltimii sale foarte mari (325 m) nu te impresioneaza, este doar "un maldar de fier" , cum ma amuz eu numindu-l... :)

M-am plimbat pierduta prin multimea de oameni, pe Champes Elysees... printre diamantele asezate ordonat... printre magazinele impunatoare de lux... care recunosc cinstit ca m-au trimis in Romania cu sufletl facut "praf "... m-am lovit de negrii urati dar foarte bogati... asa cum m-am impiedicat si de cersetorii, pe care, va place sau nu... ii gasim si in Franta...

Orasul luminilor!!! Orasul indragostitilor, acesta este PARISUL! Merita sa-l vedeti, macar o data in viata, macar o ora, si o sa plecati altfel de cum veniti...

Si mai e ceva: mereu mi se face dor de Paris... nu stiu de ce... spre exemplu de Munchen - NU, si nici de Grecia, sau Austria, ori Bulgaria...

Ce-i drept, nici nu se compara...

Va doresc tuturor sa traiti o astfel de experienta, si sa mi-o povestiti si mie... as mai avea multe de spus, fara sa ma opresc... insa timpul e atat de scurt...

Visati Parisul, si luptati sa ajungeti sa-l vedeti!

Merita oricat de mult, din oricat de putin aveti!!! :)